POO-tihn, nu Piu-tin! Documentele secrete uitate de americani în Alaska îi învățau să pronunțe corect numele lui Vladimir Putin.

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google Urmărește-ne pe Google News

Putin se pronunță... Cum învață americanii să-l strige corect pe liderul rus.

Hari Bucur-Marcu, expert în securitate și fost ofițer NATO, a relatat într-o postare pe rețelele de socializare un episod mai puțin cunoscut din culisele unei întâlniri diplomatice de nivel înalt dintre Statele Unite ale Americii și Rusia. Deși discuțiile purtate la Anchorage, Alaska, vizau un subiect dramatic – oprirea unui conflict armat soldat cu peste 1,5 milioane de victime – atenția opiniei publice a fost deturnată de o întâmplare aparent banală.

Potrivit relatărilor, un funcționar al Departamentului de Stat american ar fi uitat în copiatorul unui hotel mai multe documente de protocol care nu aveau caracter secret, dar nici nu erau destinate publicității. Printre ele se aflau meniul unui prânz care nu mai avusese loc, un program depășit și, cel mai surprinzător, o listă cu pronunția fonetică a numelor oficialilor ruși, inclusiv a președintelui Vladimir Putin. Mesajul este decriptat într-un mod amuzant de Hari Bucur-Marcu.

Putin trebuie rostit POO-tihn

Documentul recomanda ca delegații americani să folosească pronunția „POO-tihn” pentru a evita confuziile. Explicația, susține Bucur-Marcu, ține de particularitățile limbii engleze americane: „Mulți americani pronunță Putin ca Piu-tin. În engleză, pute înseamnă tîrfă, iar puting înseamnă a mirosi urât. De aceea, cei de la protocol au considerat util să ofere instrucțiuni clare, pentru a preveni situații stânjenitoare.”

Horoscopul lui Dom’ Profesor, 18 mai 2026. Mai repede decât viteza luminii

România a urcat pe podiumul european al creșterii numărului de milionari

Cazul a fost prezentat de postul public de radio NPR, însă nu ca o simplă neatenție birocratică, ci ca o dovadă de lipsă de profesionalism la nivelul administrației americane. Bucur-Marcu atrage atenția că radioul american trece printr-un moment dificil, după ce și-a pierdut finanțarea federală pe motiv de „dezinformare în masă”.

Concluzia postării: S-a mai întâmplat

Într-o notă personală, fostul ofițer român amintește și o experiență similară din perioada în care lucra la Cartierul General NATO. Și acolo, un coleg lăsase un document confidențial într-un copiator, dar situația fusese rezolvată discret, fără scandal mediatic.

Dincolo de comicul situației, povestea scoate în evidență fragilitatea protocolului diplomatic și atenția obsesivă acordată detaliilor aparent minore. Într-o lume în care fiecare gest este interpretat politic, chiar și modul în care pronunți un nume poate deveni subiect de discuție internațională.