Poluanții eterni au cucerit Europa, decontaminarea este aproape imposibilă chiar și cu bugete colosale

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google Urmărește-ne pe Google News

Eforturile globale de eliminare a substanțelor perfluoroalchilate și polifluoroalchilate, cunoscute sub numele de poluanți eterni, sunt departe de a oferi rezultatele scontate. O analiză științifică recentă arată că tehnicile actuale de curățare a mediului pot extrage doar o parte nesemnificativă din volumul total de emisii, conform AFP.

Din cauza răspândirii extrem de vaste și a caracterului difuz al acestei contaminări, experții trag un semnal de alarmă și cer măsuri urgente axate pe prevenție.

Poluare imposibil de învins

Tehnologiile moderne utilizate pentru distrugerea sau filtrarea acestor compuși chimici ar reuși să neutralizeze sub două procente din emisiile active de pe continentul european, arată datele publicate în revista Environmental Science: Processes & Impacts. Acest randament extrem de scăzut ar fi înregistrat chiar și în condițiile în care statele ar aloca resurse financiare impresionante pentru proiecte de asanare.

Cercetarea a fost realizată prin colaborarea dintre specialiști din mediul academic și jurnaliști de investigație din cadrul rețelei Forever Pollution Project, fiind coordonată de publicația franceză Le Monde. Echipa s-a raportat la o bază de date care include peste 12.000 de locații din Europa unde solul este considerat contaminat, informațiile fiind colectate inițial în 2025 și actualizate ulterior. De asemenea, au fost evaluate statisticile europene privind calitatea apei potabile, apele reziduale, deșeurile și nămolurile folosite în agricultură.

Poluare. Sursă foto: Freepik

Factura uriașă a substanțelor de nouă generație

Pe baza monitorizărilor și a evaluărilor tehnice, noul raport estimează că gestionarea tipurilor emergente de poluanți eterni, cum este acidul trifluoroacetic, ar necesita fonduri de aproximativ 100 de miliarde de euro în fiecare an. Această substanță este extrem de răspândită și pune mari probleme proceselor de filtrare. Suma calculată depășește de 50 de ori estimările alocate pentru gestionarea compușilor clasici din aceeași categorie, care beneficiază deja de reglementări stricte în spațiul european.

„În pofida acestor cheltuieli provizorii considerabile, chiar și eforturile de decontaminare cele mai ambițioase ar permite doar tratarea a mai puțin de 2% din emisiile actuale de PFAS”, au concluzionat autorii studiului.

Aceste elemente chimice sintetice sunt folosite intens în procesele industriale și la crearea multor obiecte de uz cotidian. Ulterior, ele ajung în rețelele de apă și în straturile de sol, generând temeri majore privind degradarea sănătății populației, aspect confirmat de numeroase evaluări medicale.

Limitările tehnice în fața unei poluări generalizate

Problema principală nu este neapărat randamentul scăzut al utilajelor de filtrare, ci modul în care substanțele s-au împrăștiat în natură. Din cauză că moleculele nu sunt concentrate într-un singur punct, ci sunt dispersate pe arii geografice imense, izolarea lor devine o misiune aproape nerealizabilă.

„Remedierea pe scară largă a mediilor contaminate difuz cu PFAS nu este fezabilă nici din punct de vedere tehnic, nici economic; se pot obține raporturi cost-beneficiu mai favorabile intervenind asupra mediilor ce prezintă concentrații mai ridicate de PFAS”, concluzionează cercetarea.

Substanțe care ne curg prin vene

„Producem atât de multe PFAS, iar aceste substanțe sunt atât de persistente și mobile, încât operațiunile de decontaminare nu pot să țină pasul de unele singure cu ritmul actual al emisiilor”, a declarat Alison L. Ling, cercetătoare la Universitatea Saint-Thomas din statul american Minnesota, autoarea principală a noului studiu.

La rândul său, Hans Peter Arp, profesor de chimie a mediului și coautor al cercetării, consideră că deși concluzia este îngrijorătoare, ea reprezintă o realitate matematică. Profesorul explică acest fenomen "având în vedere cantitățile crescânde de PFAS, în special cele de TFA - care se acumulează în păduri, ape subterane, pajiști, lanțuri alimentare, ecosisteme și chiar în sângele nostru".

În acest context, singura strategie eficientă pe termen lung rămâne oprirea producției și reducerea consumului la sursă. "O strategie riguroasă de reducerea și prevenire a PFAS constituie singura cale posibilă și viabilă din punct de vedere economic pentru a atenua impacturile asupra sănătății umane și a mediului", au concluzionat autorii studiului.

Pericolul invizibil din apa potabilă

Compunerea moleculară cu lanț scurt, specifică acidului trifluoroacetic, provoacă cele mai mari îngrijorări în rândul comunității științifice. Acești compuși se extind rapid și sunt cel mai dificil de extras din rețelele hidrografice.

„Acești compuși reprezintă un caz extrem de acumulare în mediu și accentuează încă și mai mult provocările și costurile legate de decontaminare”, au scris autorii noii cercetări.

Gravitatea situației este confirmată și de organismele de reglementare. Acidul trifluoroacetic a fost clasificat oficial ca fiind toxic pentru reproducere de către Agenția Europeană a Produselor Chimice. Un control de amploare efectuat de Agenția Națională pentru Securitate Sanitară din Franța a demonstrat prezența acestei substanțe în 92% din probele de apă analizate pe teritoriul francez.

Utilizat pe scară largă în sectorul industrial și în compoziția unor ierbicide, acidul trifluoroacetic este o substanță "foarte persistentă și foarte mobilă, susceptibilă să determine o contaminare foarte durabilă și difuză a resurselor de apă", a avertizat agenția europeană.