Marți, 26 aprilie, cetățenii din Glasgow au fost martorii unui spectacol nemaivăzut. La amiază a ancorat la Baza Navală Clyde submarinul nuclear american de atac USS Indiana (clasa Virginia), iar două ceasuri mai târziu a sosit un submarin nuclear francez, din clasa Rubis. Americanii mai vin din când în când să-i viziteze pe submariniștii britanici din Clyde, dar francezi n-au mai venit. Mulți s-au minunat, puțini au înțeles: domnului Putin i se arată Pisica. Pisica de Mare...

Șoarecele și Pisica

În vremuri de pace, submarinele nucleare de atac ale Franței și Marii Britanii patrulează în largul țărmurilor respective, pe rute atât de secrete, încât s-a mai întâmplat să se ciocnească pe sub ape. Într-o singură situație submarinele nucleare de atac franceze, engleze și americane acționează la unison: în pragul unui război nuclear, atunci când în Marea Norvegiei se constituie un Task Force ASW. Aceasta este o grupare navală mixtă, multinațională, sub egida NATO.

De decenii, planurile sovietice, apoi rusești pentru un război nuclear încep prin desfășurarea secretă a submarinelor nucleare purtătoare de rachete balistice în Atlanticul de Nord, în poziții relativ apropiate de Coasta de Est a SUA. La momentul ordonat, de acolo submariniștii ruși pot lansa armele nucleare. Americanii ar avea un preaviz de 5 – 6 minute. Iar la Kremlin se speră că, cu puțin noroc, răstimpul n-ar fi suficient pentru o ripostă nucleară masivă asupra Rusiei.

Dar tot de decenii, SUA și NATO au pus la punct o strategie de răspuns la această amenințare. Submarinele nucleare purtătoare de rachete balistice sunt întotdeauna mai mari, și de aceea mai zgomotoase decât suratele lor de generație, din categoria submarinelor de atac. În caz de criză internațională, în Marea Norvegiei se constituie discret un Task Force ASW: navele de suprafață și avioanele specializate detectează submarinele balistice rusești de cum ies din Marea Barents. Iar submarinele aliate de atac – cărora nu degeaba în NATO li se spune hunter-killers, vânători – ucigași – se atașează discret, tăcut de fiecare țintă rusească, la distanță mică.

Dacă la Kremlin se decide un atac nuclear generalizat, toate cele 6 submarine nucleare rusești cu rachete balistice din Flota de Nord vor începe, simultan, pregătirea lansării. Când o asemenea manevră de grup e detectată, vânătorii-ucigași au ordin de atac, cu torpile convenționale.

De când cu tragedia submarinului Kursk, se știe că navele nucleare rusești au probleme mari. Iar manevrele submarine cu rachete sunt periculoase. Din când în când, se mai întâmplă accidente! Aaa, că șase submarine nucleare rusești au ajuns simultan pe fundul Atlanticului? Păi înseamnă că rachetele 3K30 ”Bulava” au o problemă. N-ar fi de mirare: sunt primele rachete balistice cu lansare de pe submarin construite în Rusia. Generațiile precedente erau construite în Ucraina.

În primul sfert de oră, la Kremlin s-ar vedea numai că Flotele de Nord și Răsărit întârzie cu executarea ordinului. Când pe hidrofoane apar primele bubuituri subacvatice, e târziu: bazele strategice ale Rusiei sunt sub atac. Pe scurt, cine stăpânește Oceanul, poate câștiga din prima mutare un război cu Rusia – iar pentru aceasta nici nu e nevoie să folosească arme nucleare.

Aceste lucruri se știu bine și la Casa albă, și la Kremlin. Iar acum poate înțelegem și noi mai bine ce se ascunde la vedere, dincolo de scopul declarat al acestei întâlniri submarine tripartite: „Întărirea cooperării între Statele Unite și Regatul Unit” și „demonstrarea capabilităților, flexibilității și continuității angajamentului față de NATO și statele aliate”, așa cum a declarat chiar a doua zi United Kingdom Defence Journal. Pe scurt, lui Putin i se arată Pisica de Mare: încă din 26 februarie, când a ordonat ieșirea în larg a Flotei Nordului, submarinele rusești ”aveau coadă”. Acum, după două luni, schimbul 1 de filaj NATO procedează la primenirea de echipaje și reaprovizionare. Înseamnă că schimbul 3 e deja cu ochii pe ținte...

Cacealmaua

Dar cum s-a ajuns aici? Păi prin rețeta rusească tradițională, aplicată și în România în decembrie 1989: cacealma televizată pe front amplu, folosită ca armă de război hibrid.

Anunțul că la baza militară Ramstein din Germania urmează să se reunească liderii a 40 de state pentru a decide măsuri de sprijinire a Ucrainei a picat prost la Kremlin. În ultimele luni, Rusia a demonstrat că puțin îi pasă de ONU, pe al cărei secretar general îl fugărește de la Moscova cu rachete Kalibr, așa ca pe viitor să știe de frică. Și puțin în pasă domnului Putin de OSCE, a cărui Chartă o încalcă și ai cărui observatori îi arestează prin Donbass. Probabil dânsul nu-și dă seama că aceste gesturi de desconsiderare și sfidare a organizațiilor internaționale vor cataliza formarea unei ONU mai mici, sau a unui NATO mai mare. Iar faptul că la Grupul Ramstein participă numai 40 de state, iar nu peste 100, e irelevant: ele reprezintă mai bine de 55% din PIB-ul mondial.

Această înfrângere diplomatică severă se suprapune cu un eșecul preconizatei „încercuiri” a Armatei Ucrainei, în Donbass. De aceea, de la Kremlin s-a ordonat ca trompetele putiniste să lanseze o perdea de fum mediatică, folosind drept pivot lansarea reușită a unei noi rachete rusești, Sarmat, poreclită Satan-2 – a treia încercare de înlocuire a arsenalului de origine ucraineană cu arme produse în Rusia. Îndată, pionii au început să tropăie la TV ROSSIA 1.

Mișcarea de deschidere a făcut-o, în seara de 25 aprilie,  ministrul de externe Serghei Lavrov, care  a susținut într-un interviu difuzat de ROSSIA 1 că „livrările de armament occidental către Ucraina înseamnă că „Alianța NATO este în esență în război cu Rusia” și a avertizat Occidentul „să nu subestimeze riscurile ridicate ale unui conflict nuclear din cauza Ucrainei”.

A doua zi, mingea a fost ridicată la fileu de populara emisiune TV ”60 de minute” a postului de stat ROSSIA 1. Gazda emisiunii, Olga Skabeeva, a declarat că reuniunea care tocmai avea loc la Ramstein arată că „într-adevăr a început al III-lea Război Mondial, nu mai e o simplă operațiune specială: 40 de state sunt împotriva Rusiei, ne-au declarat război”. Prezent în emisiune, ambasadorul Vladimir Avatkov, din cadrul Academiei Diplomatice a Ministerului Rus de Externe, a achiesat: da, Rusia e în război cu NATO, e un război „care privește viitoarea ordine mondială”.

Tot la 26 aprilie, perspectivele au fost precizate de emisiunea „Seara cu Vladimir Soloviov”, tot la ROSSIA 1. Realizatorul (îndârjit, vila sa din Italia tocmai fusese confiscată) a subliniat că Occidentul sprijină Ucraina, „deși Serghei Lavrov le-a spus că asta ar putea duce la cel de-al III-lea Război Mondial... De facto, purtăm acum război împotriva țărilor NATO... Când această operațiune se va încheia, NATO va trebui să se apere pe sine. Au oameni care să-i apere? Și nu va fi milă! Nu doar Ucraina va trebui denazificată. Războiul împotriva Europei și al lumii se dezvoltă într-o direcție specifică, care înseamnă că va trebui să acționăm diferit și să o facem mult mai dur”.

Prezentă în emisiune, directoarea postului RUSSIA TODAY, Margarita Simonian, a precizat: „Cred că cea mai realistă cale este cea a celui de-al III-lea Război Mondial ... Totul se va termina cu un atac nuclear.” Soloviov a aprobat-o, elegant: „Iar ei (occidentalii – n.n.) vor crăpa pur și simplu!„

La 27 aprilie, chiar Vladimir Putin a pus umărul la campania ”al III-lea Război Mondial, împotriva Europei și al lumii, a început”. Vorbind în fața Consiliului Deputaților din St. Petersburg, dânsul a declarat:  ”Dacă cineva, insist, va încerca să intervină în evenimentele în curs de desfășurare și va crea amenințări strategice inadmisibile la adresa Rusiei, trebuie să știe că atacurile noastre de răspuns vor fi fulgerătoare, rapide: avem armament cu care nimeni nu se poate lăuda astăzi. Iar noi nu ne vom lăuda. Noi îl vom folosi dacă va fi necesar... Toate deciziile în această privință au fost deja luate.” Altfel spus, sunt cu degetul pe butonul nuclear: livrați arme Ucrainei, vă spulber!

Lucrurile au fost precizate a doua zi, 28 aprilie, când în aceeași emisiune ”60 de minute” a fost prezentată o hartă sugerând cum va fi atacat Occidentul cu armele atomice din enclava Kaliningrad: Berlinul va fi lovit în 106 secunde, Parisul în 200 de secunde, Londra în 202 secunde. Și un scurt documentar care arată cum o torpilă nucleară va transforma Marea Britanie în deșert radioactiv. Momentul vesel a fost când Aleksei Juravlyov, liderul Partidului ”Rodina”, a declarat: „o singură rachetă Sarmat și Insulele Britanice dispar!”

Printre chicoteli, prof. dr. Andrei Sidorov, prodecanul Facultății de Politică mondială a Universității de Stat din Moscova, a replicat: „Dacă decidem să lovim Marea Britanie, ar trebui mai degrabă să decidem să lovim Statele Unite… Deciziile finale nu se iau la Londra, ci la Washington. Dacă vrem să lovim adevăratul centru al Occidentului, atunci trebuie să lovim Washingtonul”. Propunerea a înveselit asistența: „Noi avem o singură țintă, teritoriul continental al SUA, o singură bombă ar șterge de pe fața pământului New York!”

Ponoasele

În toiul acestor planuri de mărețe victorii a sosit, însă, vestea cu întâlnirea tripartită a submariniștilor, de la Glasgow. Vor mai fi sosit și alte informații, prea secrete ca să le știm, privind intrarea NATO în ”Double Take” – denumirea de cod pentru DEFCON 4. Pasul următor ar fi ”Round House”: bombardierele invizibile B-2 pregătite pentru decolarea în 15 minute.

Iar pe fondul scandalului mass media stârnit de difuzarea amenințărilor nucleare ale Rusiei, în aceeași zi, Camera Reprezentanților a adoptat cu viteza fulgerului proiectul de lege S.3522 privind acordarea de către SUA a unui ajutor înzecit Ucrainei: i-au fost date 3,4 miliarde, îi vor mai fi date ... 33 miliarde $! Documentul este pe masa președintelui Biden, spre promulgare.

Astfel încât decidenții de la Kremlin au fost nevoiți să se dezmeticească brusc din visele lor de victorie ” împotriva Europei și al lumii”. Speranța că europenii ” vor crăpa pur și simplu” a început să se năruiască, iar la 29 aprilie agenția oficială de știri RIIA a difuzat o declarație a ministrul de externe Lavrov, contrazicându-se pe sine: „Rusia nu se consideră a fi în război cu NATO ... o asemenea evoluție ar crește riscul unui război nuclear, ceea ce nu poate fi permis... Rusia nu amenință pe nimeni cu război nuclear.” Afirmațiile sale au fost reluate, la 30 aprilie, de un comunicat al agenției oficiale TASS: Directorul departamentului de neproliferare nucleară al Ministerului de Externe rus, ambasadorul Vladimir Iermakov, declară că „riscurile unui război nuclear trebuie menținute la un nivel minim, iar orice conflict armat între puteri nucleare trebuie prevenit”, Pe scurt, Lavrov, Iermakov și șeful lor, Putin, au zărit Pisica și au schimbat placa: nu mai vor să transforme Marea Britanie în „deșert radioactiv de nelocuit vreme de secole”.

Una peste alta, încă o bătălie pierdută de dl. Putin și echipa sa. Să analizăm rezultatele:

Președintele Putin și ministrul său, Lavrov, au dovedit că vorbesc în dodii și, cum li se dă o replică mai fermă, fac sluj. Aceasta va face ca orice amenințări suplimentare să fie privite cu scepticism de cele 40 de state ale Grupului Ramstein, care își vor respecta deci angajamentele. Chiar și statele mici, aflate în apropierea Rusiei, au prins curaj: Polonia anunță public că livrează sute de tancuri T-72, Slovacia tocmai a anunțat că donează avioane MiG-29 și sisteme S-300.

Actuala conducere a Rusiei a eșuat în încercarea de a intimida Marea Britanie și Statele Unite. Din contră, SUA au replicat amenințărilor înzecindu-și ajutorul, iar Marea Britanie a afirmat caracterul legitim al atacării bazelor logistice de pe teritoriul adversarului – o idee lansată de conducerea de la Kremlin, care deunăzi amenința transporturile de arme occidentale.

Ucrainenii, primind undă verde, au făcut ce știu mai bine: zeci de ținte din Rusia, regiunile Briansk, Kursk și Belgorod au fost lovite în ultimele zile. Apărarea antiaeriană rusească s-a dovedit, ca de obicei, ineficientă. Iar asemenea acțiuni se vor intensifica, fiindcă în Ucraina au ajuns deja sisteme americane de arme avansate: rachete M-270 cal. 227 mm și tunuri-obuzier M-777 cal. 155 mm.

Primele efecte încep să se vadă pe câmpul de luptă. În noaptea de 30 aprilie spre 1 mai, Armata Ucrainei a lovit Cartierul General al Armatei a 2-a ruse, din raionul Izium, chiar la sosirea șefului Statului Major General al Federației Ruse, generalul de armată Gherasimov, venit personal să conducă atacul asupra Slavianskului. Îl va conduce de pe patul de spital: primele informații arată că a fost evacuat, fiind rănit la picior. A avut noroc: alți 20 de ofițeri au fost uciși.

Trăim într-o epocă a comunicațiilor electronice globale. Chiar și submariniștii, în lungile lor patrulări, țin legătura cu familiile printr-o variantă militară a poștei electronice. Mai vizionează și emisiunile ROSSIA 1, în scop de îndoctrinare. Mai mult ca sigur, majoritatea au stabilit cu cei dragi cuvinte cheie, prin care pot ocoli cenzura militară. Deci ei, submariniștii ruși, știu deja că sunt în prag de război nuclear, că sunt prima țintă, că NATO cunoaște planul de atac. Deci, ca o presupunere rezonabilă, torpilele Mk. 48 așteaptă, armate, la câteva sute de metri în spate. Dacă încep manevrele de pregătire a lansării, mai au în jur de 50 de secunde de trăit. Oare vor executa ei fără crâcnire ordinul demențial de a începe ”războiul împotriva Europei și al lumii”, de a ”șterge de pe fața pământului New York”? Vor coborî ei de bunăvoie în mormântul de ape, de dragul orășelului Luhansk? Nu știu de ce, dar mă cam îndoiesc.

S-ar putea ca aceste zile aparent mai liniștite să fie considerate, de istoricii viitorului, ca unul dintre cele mai de seamă puncte de cotitură din destinului Rusiei.