PHATTY, un fast-food premium, pas cu pas. Care este povestea burgerului subțire (sursă foto: arhiva companiei)
Din cuprinsul articolului
În spatele Pieței Romane din București, doi tineri antreprenori au deschis în toamna acestui an un restaurant fast-casual. Totul a pornit de la o idee născută în timpul studenției și de la o pasiune prospețime și branding.
PHATTY nu este doar un loc unde mănânci un burger, ci un proiect construit calculat, cu răbdare și cu o viziune clară despre ce înseamnă „premium” într-o piață aglomerată.
O idee care a prins gust în Barcelona
Povestea PHATTY nu începe în București, ci la câteva mii de kilometri distanță, într-un context aparent banal, o masă între prieteni. Pe vremea când era student în Barcelona, Mihai Popescu-Tăriceanu își descoperea nu doar interesul pentru business, ci și o direcție antreprenorială care avea să prindă formă ceva mai târziu.
„Povestea Phatty a început în Barcelona, acolo unde eu mi-am realizat studiile. În ultimul meu an de facultate, prietenul meu bun și asociatul meu din prezent, Karim Mohamed - Yehia, a venit să mă viziteze și am ieșit să mâncăm un burger, la un restaurant pe care eu îl recomandam. Ne-a plăcut foarte mult amândurora experiența și, la final, am decis că ne vom întoarce în țară și vom încerca să construim acest proiect”, povestește el.
Decizia nu a fost una impulsivă, dar a venit firesc. Ideea s-a sedimentat în timp, iar după aproximativ jumătate de an de la acel moment, PHATTY a început să capete contur real.
De la finanțe la antreprenoriat
Formarea academică a lui Mihai Popescu-Tăriceanu a fost una orientată spre cifre și analiză. A urmat un program de BBA, cu un focus puternic pe business și finanțe, iar rezultatele nu au întârziat să apară.
„Am fost printre primii din clasă la materiile care implicau cifre, finanțe, statistică, și inițial îmi doream foarte mult să intru în domeniul financiar”, spune el.
Totuși, contactul direct cu mediul respectiv i-a schimbat perspectiva. „La un moment dat mi s-a părut un mediu destul de toxic și am ales să mă îndrept spre antreprenoriat”, explică Mihai Popescu-Tăriceanu.
Când oportunitatea de a deschide o afacere în România s-a conturat, alegerea a fost una logică, o locație cunoscută, un produs testat și un context în care putea controla mai bine direcția proiectului.
În spatele Pieței Romane din București, pe strada George Enescu 42, doi tineri antreprenori au deschis în toamna acestui an un restaurant fast-casual. (sursă foto: arhiva companiei)
De ce smash burger și nu burgerul clasic
Alegerea conceptului nu a fost dictată de trenduri, ci de o relație personală complicată cu burgerii. Paradoxal, Mihai recunoaște că mult timp i-a evitat.
„Înainte nu îmi plăceau burgerii. Mi se păreau prea mari, cu acea chiftea groasă de carne, greu de mâncat, și de multe ori nici nu reușeam să termin unul”, explică el.
Totul s-a schimbat în momentul în care a descoperit smash burgerul, o tehnică ce presupune presarea cărnii direct pe plită, pentru o crustă intensă și o textură mai ușoară.
A început să experimenteze acasă, în perioada studenției, iar reacțiile celor din jur au fost neașteptat de bune. „Le-am dat și prietenilor mei să guste și reacțiile au fost extrem de bune.”
Iar momentul-cheie, după aceea, a venit tot în Barcelona, când „am comandat într-o zi printr-o aplicație de la un restaurant care arăta foarte bine în poze. Produsul a fost excelent, iar când prietenul meu a venit să mă viziteze, l-am dus exact acolo”, a povestit el. De atunci, direcția a devenit clară: smash burger, nu burger tradițional.
De la joacă la un proiect asumat
Trecerea de la experiment la afacere a fost marcată de un prim pas esențial, anume brandingul. Investiția inițială nu a fost uriașă, dar a fost strategică.
„Totul a început cu partea de branding. Am lucrat cu un designer grafic specializat și am investit mult timp în identitatea vizuală a proiectului. În acel moment, știam că ne putem retrage oricând”, spune Mihai.
Lucrurile au devenit cu adevărat serioase în momentul în care a început căutarea unei locații. Procesul a fost lung și complicat, cu multe vizionări care nu se potriveau deloc viziunii inițiale. În cele din urmă, spațiul de pe strada George Enescu nr. 42, în spatele Pieței Romane, a fost cel care a bifat toate criteriile.
„Când am intrat prima dată în spațiu, am început imediat să-mi imaginez cum vor fi mesele, bucătăria, fluxul clienților. Noi mergem pe conceptul de open kitchen, așa că totul a devenit foarte clar din prima”, a detaliat Mihai.
Cinci luni de șantier și o identitate construită de la zero
Spațiul nu oferea nimic „la cheie”. Era gol, cu pereți albi și facilități minime. De acolo, echipa PHATTY a construit totul pas cu pas.
„Am pornit de la zero, am conturat pereții astfel încât să fie un loc mai friendly și să se potrivească cu brandingul”, a mai specificat el. Amenajarea a durat aproape cinci luni, din iunie până în octombrie.
Accentul a fost pus pe design și experiență, nu doar pe funcționalitate. „Ne-am dorit un fast food premium, cu o locație care să arate foarte bine și un branding pe măsură”, menționează antreprenorul.
Ce înseamnă, de fapt, „premium”
Pentru Mihai Popescu-Tăriceanu, un brand premium nu se reduce la preț sau estetică. Este un ansamblu de elemente care trebuie să funcționeze coerent.
„În primul rând, trebuie să fie ceva cu care oamenii se pot identifica”, a specificat el. Urmează spațiul, atmosfera, iar apoi produsul, unde atenția la detalii devine esențială.
„Încercăm să facem cât mai multe lucruri in-house. Sosurile, de exemplu, le facem zilnic, murăm singuri castraveții, cartofii sunt proaspeți, nu congelați”, a mai declarat. Relația cu clientul completează ecuația prin feedback constant, interacțiune directă și dorința reală de a îmbunătăți experiența.
PHATTY nu este doar un loc unde mănânci un burger, ci un proiect construit calculat, cu răbdare și cu o viziune clară despre ce înseamnă „premium” într-o piață aglomerată. (sursă foto: arhiva companiei)
Realitatea din spatele tejghelei
Administrarea unui restaurant vine cu provocări pe care entuziasmul inițial nu le poate acoperi. Una dintre cele mai dificile este gestionarea echipei.
„În HoReCa există un rulaj foarte mare de angajați și este greu să găsești oameni loiali și dedicați pe termen lung.” La fel de complicat este și managementul stocurilor, într-un context în care vânzările sunt imprevizibile.
„Poți avea o joi care este cea mai bună zi din lună, iar joia următoare cea mai slabă, fără un motiv clar”, mai explică Mihai. Pierderile sunt inevitabile, subliniază el, iar adaptarea devine o condiție de supraviețuire.
Antreprenoriat într-un context economic instabil
La toate acestea se adaugă presiunea unui context economic dificil. Creșterea taxelor, majorarea TVA-ului și scumpirile din partea furnizorilor pun constant la încercare echilibrul dintre costuri, calitate și preț.
„Toate acestea îți dau calculele peste cap”, spune Mihai. El specifică faptul că, în HoReCa, flexibilitatea și capacitatea de ajustare sunt la fel de importante ca rețeta perfectă.
