Vasalii literaţi, adică jongleurii, cântăreţii ambulanţi, diseurii, muzicanţii, care depindeau direct de senior, erau dacă nu scriitori, cel puţin autori.

Câştigurile lor însă nu le veneau atât de la public, cât de la stăpânii lor. Aceştia plăteau uneori foarte bine. Contele de Roussillon dădea fiecăruia dintre cei patru cântăreţi ai săi câte 3700 de franci pe an. Pentru o şedinţă,

Gueschin punea să se împartă între o trupă de patru diseuri suma de 700 de franci.

Pentru o nuntă, la Paris, în 1393, se dădeau cântăreţilor, pentru două sau trei şedinţe, 240 de franci plus mâncarea şi alte cadouri de politeţe.

Deja pe vremurile acelea, directorii de trupe realizau uneori averi frumoase. Se spune că un burghez din Avignon, Ansehne Faydit, făcând să se joace piese de-ale lui, de către actori plătiţi de el, a câştigatastfel 200.000 de franci.

După apariția tiparului

Ronsard (1524—1585) a primit de la Elisabeta a angliei și de la Maria Stuart mobile de 45.000 de franci.

Rabelais (1483—1553) n-a câștigat aproape nimic cu gargantua al lui, deși s-a vândut în două luni maim ult decât Biblia în 9 ani.

Marot (1495—1544) primea 4000 de franci pe an ca odăiaș al regelui. Francisc I i-a dat o casă, iar Carol Quintul 13.400 de franci pentru Psalmii săi.

În secolul XVII a fost la fel

Caseta regală și darurile celor mari au remunerate mai mult decât publicul pe autori.

Chapelain (1595—1674), căruia i se plătiseră cu 10.000 de franci cele două ediții ale Fecioarei , a murit lăsând o avere de 1.400.000 de franci, grație pensiilor de tot felul.

Boileau (1636—1711) avea la moartea sa 300.000 de franci, dar vânzarea operelor sale contribuise prea puțin la aceasta. Una din cărțile lui, Le lutrin, care a fost un mare success, nu s-a tipărit decât în 2000 de exemplare.

La Bruyere (1649—1696) primea o pensie de 10.000 de franci anual iar Corneille (1606—1684) una de 7000.

Autorul Cidului (Corneille), care avea șapte copii, a trîit relative strâmtorat. Tragediile sale îi aduceau în medie o mie de franci fiecare.

Moliere (foto), ca director de teatru, s-a arătat foarte generos față de el, dându-I 6500 de franci pentru Atilla și tot atât pentru Titus și Berenice,

Racine (1639—1699), cu toate tragediile sale, n-a câștigat decât cu ce să trăiască și să economisească 21.000 de franci.

Dar, grație însărcinărilor sale oficiale și pensiilor, a lăsat o avere de 55.000 de franci rentă.

Molière (1622—1673), totodată autor, actor și director, a murit milionar. Fiecare din piesele sale îi aducea, în medie, 50.000 de franci.

Citește toată POVESTEA pe Evenimentul Istoric