Marea miză a loviturii pe care au pus-o la cale penalii din spatele USL, în 2012, a fost stoparea dosarelor care vizează corupţia şi mafia din politică. E atât de simplu. Nu vor să ajungă la puşcărie şi să li se închidă robinetul cu bani şi pentru asta ar demola toate instituţiile, dacă ar putea.

Unul dintre obiectivele vitale pentru penalii USL era plasarea în fruntea DNA a unor şefi care să tragă colegilor procurori frâna de mână. Despre asta a fost vorba atunci şi despre asta este vorba acum, când numirea de la Justiţie a devenit cel mai fierbinte punct al dezbaterilor din Parlament.

Motivul este foarte simplu. Persoana care va ajunge acum pe funcţia de minsitru al Justiţiei este cea care va face anul viitor propunerile pentru şefia DNA, pentru poziţia de procuror general al României şi cea de şef DIICOT.

De aceea este vital pentru penalii din politică să nu ajungă astăzi la Ministerul Justiţiei un om despre care ei ştiu cu certitudine că nu pot să-l tragă de sfori.

Înainte să fie anunţat oficial numele doamnei Cristina Guseth pentru Ministerul Justiţiei s-a vehiculat, „pe surse”, un alt nume: Laura Ştefan. O altă persoană cu care penalii ştiau că nu pot negocia nimic. Este foarte posibil ca prima renunţare a lui Dacian Ciolos sub presiuni ascunse să fi fost Laura Ştefan.

Când a apărut numele Laura Ştefan, cineva care cunoaşte foarte bine realitatea din Parlament, realitatea din culise care a coagulat majorităţile penale pentru Şova sau Vosganian, mi-a spus: "Dacă e Laura Ştefan, guvernul Cioloş nu trece!"

"De ce?", am întrebat eu.

"Pentru că ei ştiu că nu pot negocia niciodată ce îşi doresc cu ea!", mi s-a răspuns.

Cristina Guseth a fost, cel mai probabil, a doua cedare a lui Dacian Ciolos, în faţa manevrelor celor care doreau să evite şi această numire. De data aceasta am putut vedea, pe faţă, cum s-a acţionat. În timp ce pentru miniştrii Tobă şi Motoc audierile au fost secrete, nu care cumva să fie stânjeniţi în vreun fel, pentru Guseth s-a organizat o execuţie publică menită să-l răzgăndească iar pe Cioloş.

Primii doi au beneficiat de susţinerea deplină a şmecherilor din partide, mai ales din cele controlate pe inculpaţi, condamnaţi, judecaţi. De aceea întreaga procedură a fost organizată pentru ei într-o manieră care să-i protejeze şi să-i ajute. În cazul Guseth aceiaşi şmecheri s-au asigurat că produc contextul cel mai nefavorabil pentru a-şi atinge scopul. Şi asta s-a întâmplat, într-un registru chiar revoltător.

Nuvreau să fiu înţeles greşit, nu spun că doamna Guseth era neapărat perfectă pentru această poziţie. Lipsa studiilor de specialitate a fost un argument valid, dar echilibrat bine de faptul că în discuţie era o persoană care s-a ocupat ani de zile de reforma Justiţiei, prin promovarea unor proiecte vitale pentru acest scop. Este un om care cunoaşte bine fenomenul şi mai ales personajele. Avea capacitatea să ia deciziile corecte, nu cele pe care le spera mafia din politică. Despre asta este vorba.

A fost hidos să-l vezi pe senatorul PSD Nicolae Şerban, şoferul reptilei Cătălin Voicu, conducând execuţia publică.

Şi acesta este numai una dintre figurile triste ale stafiei penale USL care au contribuit la răzgândirea lui Cioloş pentru Justiţie. Acum îşi freacă mâinile fericiţi, au reuşit să îndepărteze de funcţia asta două nume periculoase pentru ei, cu care ştiau din start că nu puteau să negocieze nimic.

Prim-ministrul desemnat a interpretat spectacolul ca pe o vulnerabilitate pentru credibilitatea Justiţiei şi a luat singura decizie posibilă într-un astfel de context.

În cele din urmă, marţi dimineaţă, a fost audiată noua propunere a lui Dacian Cioloş pentru Justiţie: Raluca Prună. Să sperăm că atunci când vine momentul ZERO al propunerilor pentru sefia Parchetelor decizia pe care o va lua ministrul Justiţiei va fi una în interesul public nu cea pentru care se tot zbat penalii din 2012, pentru că acest moment este unica miză a discuţiilor.

Un lucru e cert. Cioloş a cedat de mai mlteori în faţa presiunii produsă de mlaştina sulfuroasă a corupţiei care se întinde prin subsolurile mai multor partide. Acesta este un semnal foarte rău pentru cei care sperau ca noul guvern să nu fie tras de sfori de cei care ghidonau şi vechiul executiv.