De aici trebuie plecat: în primul tur al alegerilor prezidențiale din 4 mai 2025 Nicușor Dan a obținut 20,99% din voturile exprimate, în urma lui George Simion, care a marcat aproape dublu, adică 40,96. În al doilea tur, situația s-a inversat, iar Nicușor Dan a ajuns președinte cu 53,6% din voturile românilor prezenți la urne.
Așadar, în primul tur, Nicușor Dan a fost votat de aproximativ 2 milioane de români, în al doilea, de peste 6,1 milioane. Motivele pentru care s-a produs răsturnarea sunt clare pentru orcine, ea a fost generate de opțiunea preponderant pro-europeană. Nu insist, au explicat pe larg sociologii și politologii, iar pentru cei care nu înțeleg, în zadar aș isista eu.
Se poate astfel spune, că voturile pro Nicușor Dan se situau acum un an în jurul cifrei de 2 milioane. Diferența de 4 milioane nu a fost rodul unei simpatii bruște care ar fi explodat între cele două tururi. Este drept, zdravăn direcționat, George Simion a făcut tot ceea ce a putut ca să-și ușuiască electoratul. V-o mai amintiți pe aia cu „dăm afară patru sute de mii de bugetari”, da?
Deci, cu vreo două milioane de suporteri cerți, Nicușor Dan a fost instalat la Cotroceni. A trecut în locul interimarului Ilie Bolojan, care a sărit în fotoliul de premier. A numit noul govern, și a avut grijă ca USR să obțină un sfert din mandatele ministeriale, în condițiile în care obținuse la parlamentare doar puțin peste 12%. Bașca, Dragoș Pîslaru, de la REPER. Țineți minte numele ăsta, foarte probabil este al viitorului premier.
Apoi, noul președinte a înghițit imediat broasca râioasă cu majorarea tva-ului, despre care garantase în scris că nu va crește. Nu a avut nimic de spus la pachetele de măsuri care au lovit crunt exact categoriile defavorizate, deja lovite de sărăcie. Nici la măsurile care pricopseau vădit multinaționalele. Și nici la faptul că nu apărea absolut nicio măsură care să țină de ceea ce se cheamă Reformă.
În mod cert, Constituția a fost de partea imobilismului președintelui Dan, la fel de cert că până acum s-a ținut departe de forțarea sau încălcarea ei. Ajuns aici, voi semnala prima surpriză pe care am avut-o. Refuzul de a promulga Legea Vexler - privind combaterea extremismului - și sesizarea Curții Constituționale cu privire la defectele ei a fost prmimul semn că pentru Nicușor Dan activismul tâmp, pe trotinetă și cu rucsăcel în spinare, a fost doar o rampă de lansare.
Sesizarea CCR și refuzul de a promulga legea am văzut-o ca parte dintr-o strategie de consolidare a bazei electorale. Nicușor Dan a dat un semnal către segmentul de electoral conservator, care percepe legea Vexler ca pe o limitare a libertății de exprimare. Talibanii din jurul activistului Nicușor Dan nu prea au înțeles gestul președintelui cu același nume.
Reproșurile tefeliste deșănțate au izbucnit însă doar în momentul emiterii decretelor de numire la șefia parchetelor și DIICOT. Organizațiile și personajele tefeliste nu au ratat nicio invectivă. „Trădător” a fost cea mai nevinovată. Unii din isterie prostească, pentru că se așteptau să fie sfetnici într-un sfat al înțelepților împreună cu care Nicușor Dan va decide ce și cum cu trebile țării.
Alții, cei din camarila generalului SRI Florian Coldea, s-au pus coordonat în mișcare, la ordin, pentru că printe numele pe care s-au eliberat decretele, nu se afla nici măcar unul singur al vreunui acolit de-al fostului lor kapo, ba dimpotrivă, în cazul a doi dintre procurorii nou-numiți. Și ei, furios-dezamăgiți: Degeaba i-a deschis Garda lui Coldea drumul, mai întâi la Capitală, apoi la Cotroceni?
Cam în aceeași perioadă, Nicușor Dan a lămurit-o cum este și cu Laura Codruța Koveși, vehiculată de deontologi drept o posibilă ideală șefă la SRI, adică un alt eventual colac de salvare al lui Coldea. A declarat public că înclină să creadă în existența unor abuzuri săvârșite sub conducerea Laurei Codruța Kovesi la Parchetul General și DNA.
Să mai adăugăm și refuzul absolut de a se pronunța măcar o singură data, măcar vag-aluziv, în sprijinul lui Ilie Bolojan. Chiar dacă acesta din urmă i-a dat asigurări că nu va candida la următoarele alegeri prezidențiale. Nu-și dorește așa ceva, a întărit acesta. Ba, își dorește! A fost interimar la Cotroceni și i-a plăcut. Ca premier, a demonstrat cu vârf și îndesat că omul poate merge până la patologic cu pofta de exercitare discreționară a puterii.
Rămâne de văzut cum se va descurca cu Dacian Cioloș, comandantul de puton al miniștrilor despre care USR crede că sunt ai ei. Deocamdată, Nicușor Dan i-a împins binișor președintelui Emmanuel Macron candidatura lui Dacian Cioloş pentru funcţia de secretar general al Francofoniei, pentru mandatul 2027-2030. Îi asigură lui Cioloș o jucărie profitabilă. Adică, exact ceea ce a făcut toată viața, împins de alții spre bani mulți, muncă spre deloc.
Am trecut sumar în revistă cele mai importante gesturi care vorbesc despre faptul că Nicușor Dan, probabil bine consiliat, a lăsat în urmă trecutul de activist cu beculețe, „la girafă”, în favoarea celui de politician. Nu știu însă dacă va vrea și va putea să devină om de stat. Aici este mai complicat, nu ajunge doar să le tragi tefeliștilor și deontologilor basca pe ochi, să le demontezi roțile de la trotinete primilor și celor din urmă se le desființezi subunitățile.
