Publicarea Raportului SIPA de către Evenimentul Zilei constituie un exemplu de felul în care Presa își îndeplinește datoria de a dezvălui Adevărul, datoria de esență a gazetăriei din toate timpurile.

Cu atît mai mult se impunea publicarea cu orice risc a Documentului cu cît, în disprețul sfidător față de opinia publică, autoritățile, dînd curs secretomaniei de tip securistic, au refuzat cu înverșunare punerea Raportului la dispoziția presei.

Ancheta penală in rem deschisă de DIICOT în cazul publicării ne dovedește nu numai că Statul român de azi e un stat milițienesc în fustiță democratică, dar și că Evenimentul zilei a lovit bine cînd a publicat documentul.

Eu cred că Raportul merita și merită în continuarea atenție din partea analiștilor și chiar a istoricilor, fie aceștia ai clipei sau ai eternității. Documentul nu poate fi înţeles în profunzimile sale fără o raportare la alte documente, cele care au reglementat accesul în Arhiva SIPA, şi la cronologie, cea care ne arată datele cînd s-au înfiinţat comisiile şi ce miniştri ai Justiţiei le-au coordonat.

Pe 26 ianuarie 2006, Guvernul Călin Popescu Tăriceanu, avînd la Justiţie pe Monica Macovei, adoptă Hotărîrea de Guvern nr. 127 privind desfiinţarea Direcţiei Generale de Protecţie şi Anticorupţie din subordinea Ministerului Justiţiei, numele sub care funcţiona SIPA din 2004. Hotărîrea a fost publicată în MO din 9 februarie 2006.

Pe lîngă desfiinţarea DGPA, Hotărîrea de Guvern prevedea următoarele:

„În termenul prevăzut de art. 1 întreg patrimoniu al Direcţiei Generale de Protecţie şi Anticorupţie va fi inventariat de către o comisie numită prin ordin al ministrului Justiţiei şi predat pe bază de protocol Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor. (3) În acelaşi termen arhivele şi documentele în lucru, aparţinînd Direcţiei Generale de Protecţie şi Anticorupţie, vor fi inventariate şi preluate de către o comisie specială, constituită prin ordin al ministrului Justiţiei. (4) Comisia prevăzută la alin. (3) va preda, potrivit ordinului ministrului Justiţiei, cu avizul conform al Consiliului Suprem de Apărare a ţării, arhivele şi documentele preluate de către Arhivele Naţionale, instituţiile din sistemul de apărare, siguranţă naţională şi ordine publică, prin protocoale încheiate între aceste instituţii şi Ministerul Justiţiei.”

Potrivit lui Marius Oprea, odată cu apariţia H.G., arhiva SIPA a fost sigilată de Monica Macovei şi Dan Tapalagă. Nota unui ofițer SIPA, reprodusă tot de Evenimentul zilei, ne avertizează că sigilarea ținea de o comedie ieftină jucată de cuplul Monica Macovei- Dan Tapalagă. Cei doi dăduseră iama prin Arhivă încă din ianuarie 2005. Pe fondul atotputerniciei noului regim, avîndu-și cauza și în degringolada PSD și în punerea presei independente cu botul pe labe, nu numai Monica Macovei și Dan Tapalagă făceau ce le trecea prin cap, convinși că le-a venit vremea, dar și alți neobolșevici care se puseseră la dispoziția lui Traian Băsescu.

După publicarea Raportului în Evenimentul Zilei, situaţia Arhivei SIPA a devenit şi mai confuză ca înainte, în presa noastră, prin ivirea a numeroase Comisii înfiinţate prin Hotărîre de Guvern sau doar prin simplu Ordin de ministru. Hotărîrea de Guvern stipulează, aşadar, înfiinţarea a două Comisii. Una de inventariere a Patrimoniului DGPA şi predarea acestuia către ANP. Comisia şi-a încheiat activitatea pe 30 iunie 2006. Despre ea susţine Tudorel Toader că e secret de stat. Patrimoniul înseamnă şi bani, liste cu reţele, cu dosare de ofiţer. E mai mult decît suspect că despre această Comisie – componenţă, mandat – nu suflă un cuvînt nimeni.

Nici măcar semnatarii Raportului publicat de Evenimentul zilei. Tot prin Hotărîre de Guvern se înfiinţează o a doua Comisie, botezată Specială, care inventariază şi preia Arhiva SIPA. Despre această Comisie, Raportul precizează următoarele:

„Prin OMJ nr. 790/C/20.03.2006, fostul ministru al Justiţiei, Monica Macovei a desemnat prima «comisie de inventariere a arhivelor şi documentelor în lucru aparţinînd Direcţiei Generale de Protecţie şi Anticorupţie». Comisia a fost formată din istorici, consilieri de stat, consilieri ai ministrului Justiţiei, reprezentanţi ai conducerii DGPA – director general şi directori generali adjuncţi – fiind deservită de un aparat tehnic format din angajaţi ai DGPA. (...) Comisia a finalizat inventarierea abia la sfîrşitul anului 2006, fără a mai îndeplini şi obligaţia prevăzută de art. 2 alin. (4) din HG nr. 127/2006. Termenul din 30 iunie 2006 pentru finalizarea procesului de inventariere şi predare a arhivei nu a fost respectat şi nu a mai fost prelungit printr-un nou act normativ.” Despre această Comisie Raportul nu ne spune mare lucru. Din cine era alcătuită? De la cei în cauză – am aflat că din martie pînă în aprilie din ea a făcut parte şi Marius Oprea şi Cristi Danileţ. Aşadar, pînă la 9 mai 2006 o Comisie stabilită prin OMJ urma să inventarieze Arhiva şi s-o preia de la DGPA.

Aceeaşi Comisie urma, tot pînă la 9 mai 2006, să predea, cu avizul conform al CSAT, arhivele şi documentele preluate către Arhivele Naţionale, instituţiile din sistemul de Apărare, siguranţă naţională şi ordine publică, protocoale încheiate între aceste instituţii şi Ministerul Justiţiei. Această prevedere necesită o lămurire:

Comisia stabilită de Monica Macovei trebuia, în doar trei luni, nu numai să inventarieze şi să preia (lucru nu prea complicat), dar şi să analizeze dosarele şi să le repartizeze în funcţie de gradul de secret presupus.

Deşi Hotărîrea de Guvern intră în vigoare pe 9 februarie 2006, ministrul Justiţiei de atunci emite OMJ nr. 790 de desemnare a Comisiei abia pe 20 martie 2006. Era de la sine înţeles că respectarea termenului de 90 de zile era imposibilă. Pentru a respecta Hotărîrea de Guvern, Comisia a avut timp de lucru doar o lună şi ceva..

Prin Hotărîrea de Guvern nr. 586/2006 publicată în MO din 8 mai 2006, termenul de încheiere a activităţii Guvernului se proroga pînă la 30 iunie 2006. Pe 30 iunie 2006, Ministerul Justiţiei emite Documentul intitulat Comunicat. Procesul de desfiinţare a DGPA s-a încheiat.

În privinţa Comisiei de Inventariere a Arhivei DGPA, Comunicatul preciza: „Comisia de inventariere a arhivei DGPA a finalizat procedura de inventariere, urmînd să prezinte ministrului Justiţiei, Monica Macovei, propunerile privind distribuirea fondurilor de documente constituite în urma acestei activităţi”.

Aşa cum arătam mai sus, Comisia constituită prin OMJ nr. 790 din 20 martie 2006 trebuia nu numai să inventarieze, dar şi să predea Dosarele şi Documentele preluate. Comunicatul ne informează că alături de inventariere s-a încheiat şi procesul de distribuire a fondurilor de documente.

Altfel spus, Comisia a parcurs toate dosarele şi a stabilit, prin Raport, cum şi unde să meargă diferitele documente. Predarea n-o putea face Comisia, ci Ministerul Justiţiei. De aceea, potrivit comunicatului, comisia urma să înainteze ministrului Justiţiei propunerile. Comunicatul minte făţiş.

Comisia nu reuşise să încheie Operaţiunea de distribuire a documentelor. Ea nu înaintează nici o propunere, deoarece nu terminase lucrul. Hotărîrea din 8 mai 2006 era cît se poate de clară.

Orice activitate a unei Comisii după 30 iunie 2006 e ilegală.

Orice OMJ de constituire a unei Comisii e ilegal.

Cu toate acestea, potrivit Raportului, „Comisia a finalizat inventarierea abia la sfîrşitul anului 2006, fără a mai îndeplini şi obligaţia prevăzută de art. 2, alin (4) din H.G. nr. 127/2006”. Mai mult decît suspect, comunicatul din 30 iunie 2006 anunţă oficial că, atît inventarierea, cît şi distribuirea s-au încheiat.

Inventarierea nu se terminase. Nu se terminase predarea, care predare n-a început niciodată pînă azi, la 11 ani de la Hotărîrea de Guvern. Consemnînd acest eşec ascuns de Monica Macovei, să arătăm că, începînd cu 30 iunie 2006, Comisia trebuia scoasă din Arhivă.

Şi totuşi Comisia continuă să inventarieze pînă la finele lui 2006.

Nu există niciun document privind activitatea depusă de această Comisie după 30 iunie 2006.

Pe 19 ianuarie 2007, Monica Macovei înființează o nouă Comisie:

„Prin OMJ nr. 1251/C/19.01.2007, a fost desemnată cea de-a doua comisie a Ministerului Justiţiei, formată doar din doi consilieri ai ministrului justiţiei, respectiv Cristi Danileţ, judecător (care a fost membru şi în prima comisie de inventariere) şi Paul Dumitriu, procuror. Potrivit dispoziţiei ministrului Macovei, atribuţiile celei de-a doua comisii s-au rezumat strict la «analizarea şi stabilirea destinaţiei documentelor aparţinînd fostei DGPA, aflate în custodia Ministerului Justiţiei şi depozitate la sediul central al ANP».

Cea de-a doua comisie avea obligaţia «de a prezenta Ministrului Justiţiei, în termen de 3 luni de la numire, un raport cu sinteza activităţii desfăşurate, analiza documentelor menţionate şi propuneri în vederea stabilirii destinaţiei acestora».

Desemnaţi de Ministrul Justiţiei să «clarifice problemele apărute în procesul de analiză» a arhivei operative a fostei DGPA, membrii celei de-a doua comisii nu au dus la îndeplinire dispoziţiile OMJ nr. 1251/C/2007, neîntocmind nici un raport cu propuneri privind destinaţia arhivei operative, încălcînd astfel şi prevederile HG nr. 127/2006 în ce priveşte termenul pentru îndeplinirea obligaţiei de stabilire a destinaţiei acestei arhive.”

În 5 aprilie 2007, locul Monicăi Macovei la Justiţie a fost luat de Tudor Chiuariu. Noul ministru e omul premierului Călin Popescu Tăriceanu. Monica Macovei fusese omul lui Traian Băsescu din decembrie 2004 pînă în aprilie 2007.

Trei ani în slujba lui Traian Băsescu. Trei ani de aşa-zisă Reformă a Justiţiei.

În realitate, trei ani de transformare a Justiției într-un instrument de lichidare a adversarilor regimului din politică, din presă, din societatea civilă.