Proiectul care modifică și completează legea 321/2009 privind comercializarea produselor alimentare a fost retrimis, de Camera Deputaților, spre analiză, primind critici atât de la producători, cât și de la comercianți
Produsele la care se referă legea sunt: carne, ouă, legume, fructe, miere de albine, produsele lactate şi de panificaţie. Potrivit proiectului de lege, „retailerii sunt obligați să achiziționeze aceste produse în proporție de cel puțin 51% din volumul de marfă pe raft, corespunzător fiecărei categorii de produse alimentare, din lanțul alimentar scurt”. În lunile de iarnă, produsele de import pot urca la o pondere de 70%. EVZ vă prezintă patru dintre problemele pe care le prezintă această lege, în interpretarea unor producători și comercianți.
1„Lanțul scurt” nu este clar – Concepută ca o lege care promovează vânzarea mărfurilor alimentare românești în supermarketuri, proiectul impune așadar retailerilor să asigure desfacerea produselor provenite din „lanțul scurt” de aprovizionare. Pentru cine are dubii ce înseamnă lanț scurt, legiuitorul vine și cu explicații, care bagă însă în ceață. Este vorba de un „lanț de aprovizionare care implică un număr limitat de operatori economici angajați în activități de cooperare și de dezvoltare economică locală, precum și relații geografice și sociale strânse între producători, procesatori și consumatori”, explicitează legea. Așadar, nicio lămurire. În intenție, legiuitorul ar vrea să sugereze că retailerii ar trebui să se aprovizioneze de la producătorii locali, eventual zonali, încurajând astfel producția autohtonă, dar nu o face. Există în acest sens o banală trimitere către reglementările europene. Însă, susțin marile magazine, conceptul de „lanț scurt” poate deschide calea către supermarketurile românești producătorilor bulgari și unguri, apropiați de granița cu România. „Conceptul de aprovizionare pe lanțul scurt adoptat de către Comisia de Agricultură nu reprezintă deloc o garanție, nici pentru consumatorul român că va avea acces la produse românești într-o pondere mai mare. Dimpotrivă, apare riscul ca, de exemplu, producătorii bulgari să devină mai atractivi pentru magazinele din sudul României și cei din Ungaria pentru magazinele din vestul țării”, a comunicat Asociația Marilor Rețele Comerciale din România.
2De unde 51% producție locală – Au putere producătorii români să asigure 51% din marfa retailerilor, din producția locală? Retailerii susțin că fermierii nu sunt suficient de organizați încât să poată livra cantitatea și la standardele cerute în marile magazine. Când vine vorba de calitate găsim cu toții, din experiență, suficiente exemple că retailerii ridică pretenții absurde: pe rafturi întâlnim mai mereu legume pline de pământ, ori stricate. În privința faptului că fermierii locali nu pot livra cantitatea cerută, nu poate fi nimic de comentat. În genere, producătorii locali nu au suficiente produse cât să asigure 51% din marfă. „Vorbind doar de domeniul în care lucrez, carne, la porc avem acoperit circa 50 – 60% din consum, din producția internă, dar la vacă nu avem, la oaie nu avem”, a declarat pentru EVZ Sorin Minea, președintele asociației producătorilor de carne Romalimenta.
3N-au de unde aduce marfa, dar li se suspendă licența – Chiar dacă înșiși producătorii români recunosc că nu pot asigura 51% din marfa la raft, legea prevede penalități pentru magazinele care nu ating acest deziderat. În primă instanță e vorba de amendă, iar ulterior de anularea licenței, dacă abaterea se menține. Potrivit legiuitorului, nerespectarea dispoziţiilor se sancţionează cu amendă de la 100.000 lei la 150.000 de lei, iar în caz de abatere repetată se poate suspenda autorizaţia de funcţionare a comerciantului până la 6 luni.
4Fără taxe la raft, dar ce te faci dacă producătorii le doresc
Și problema taxelor la raft, despre care s-a spus că majorează excesiv, dublând sau triplând prețul produselor, se vrea rezolvată prin lege. „O altă prevedere este că supermaketurile nu au voie să factureze taxe sau servicii. Dar sunt servicii pe care eu, ca producător, le doresc de la retailer. De exemplu, vreau să asigure retailerul transportul, așadar sunt de acord cu taxa de transport, dar și cu serviciul preferențial de vânzare la raft, care presupune ca produsul meu să fie amplasat într-un loc mai vizibil”, spune Sorin Minea.
Recomandările noastre
