Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește-ne pe Google News
Din cuprinsul articolului
„Păstorel”, nunele sub care a fost cunoscut marele epigramist, poet, scriitor Alexandru Osvald Teodoreanu a fost un exponent al ceea ce numim astăzi „joie de vivre”. Păstorel Teodoreanu a făcut cunoștință cu elitele vremii dar și cu închisoarea, din cauza „miștourilor” sale, în ultimii ani ai vieții.
Păstorel, debut la 25 de ani, consacrare mondenă fulminantă
Păstorel Teodoreanu a văzut lumina zilei în data de 30 iulie 1894, la Dorohoi. Fratele lui mai mic a fost scriitorul și avocatul Ionel Teodoreanu. Păstorel Teodoreanu a fost pasionat de scris, dar și de petreceri. Mama sa a fost o pianistă din marea familie Musicescu. Tatăl, un avocat, fiul unui procuror general din Moldova, Alexandru Teodoreanu. De fapt, numele său a fost Alexandru Osvald. Păstorel a fost alintul dat de tatăl său,
Despre Păstorel știm câ începe să scrie de prin 1919. Ajunge un obișnuit al paginilor din „Viața românească”, revista scoasă de Garabet Ibrăileanu și alte valori ale prozei și publicisticii românești. Frecventează lumea restaurantelor Capitalei, este un boem, un zurbagiu vesel.
A scris un tratat despre vinuri. Avea un talent înnăscut de degustător de vinuri și coniacuri. Era în stare să recunoască vinuri din soiuri alese sau cupaje. Era în stare să recunoască podgoria, anul, chiar și dacă podgoria era la deal, sau spre soare, mai la vale.
Păstorel, eruditul de life style de la „Capșa”
Păstorel Teodoreanu a scris un singur roman, dar extraordinar: Hronicul măscăriciului Vălătuc. A scris epigrame contra lui Nicolae Iorga. Se spune că a scăpat de cutremurul din 1940 printr-un „noroc absolut”. Ar fi avut locuință chiar în blocul Carlton căzut la cutremur în 10 noiembrie 1940. În noaptea aceea, era la șpriț cu prietenii.
Se mai spunea despre el că făcea glume cu tâlc. La Athenee Palace sau la Capșa, bine afumat, a dat 100 lei unui amiral venit la bal cu soția, crezând că era portarul în livrea al locaului. I-a cerut aceluia să-i caute o birjă. Intrigat, amiralul a spus că el era amiral. Teodoreanu i-a spus „cheamă un vapor”.
Ca stil, a avut un umor precum al lui Constantin Tănase. La capitolele proză și pasiune pentru alcool fin și mult, s-a asemănat cu Fănuș Neagu.
Închisoarea politică
Păstorel a ridiculizat într-o epigramă pasiunea legionarilor de a se duce să se înscrie la comuniști: „Căpitane, nu fii trist, Garda merge înainte prin partidul comunist”. O poezie despre partid i-a atras sancțiuni: „0 membri de partid luptă pentru pace că partidul nostru drag știe el ce face”.
Nici Mihail Sadoveanu n-a scăpat! Scriitorul era ridiculizat într-o epigramă. Ar fi stat cu fața către rus și cu spatele spre Apus: „ca s-arate Apusului cum e fața rusului”.
La 66-67 de ani, Păstorel nu a scăpat de temniță. Scrisese fabula „Măgarii și libertatea”. Securitatea s-a scandalizat. A decis să-l includă în unul din ultimele loturi de deținuți politici, „Lotul Noica-Pillat” Procesul a început în 1960, condamnarea s-a produs în 1961. A primit 6 ani închisoare și 3 ani degradare civică. A fost eliberat cu puțin timp înainte de moarte.
Epitaful de pe mormântul de la Bellu
Păstorel Teodoreanu ne-a părăsit la 17 martie 1964. La Bellu, în Cavoul Delavrancea, Păstorel odihnește. Epitaful său amintește de cele de la Săpânța: „Aici zace Păstorel, Suflet bun şi spirit fin. Când mai treceţi pe la el... Nu-l treziţi, că cere vin”.
Reputatul Mircea Ionescu Quintus, veteran al politicii liberale și epigramist de neegalat ar fi scris despre Păstorel: „ Să-nchinăm paharul. Pentru Păstorel: N-a fost nici Cotnarul Mai spumos ca el”....
Recomandările noastre
