Păstorel Teodoreanu. Sursa foto: Wikipedia
Din cuprinsul articolului
„Păstorel”, urmașul artistic al marelui Tănase. Marele epigramist, poet, scriitor Alexandru Osvald Teodoreanu a fost un exponent al ceea ce numim astăzi „joie de vivre”.
Păstorel Teodoreanu a făcut cunoștință cu elitele vremii dar și cu închisoarea, din cauza „miștourilor” sale.
Păstorel Teodoreanu - drumul spre faimă
Păstorel Teodoreanu s-a născut la 30 iulie 1894, la Dorohoi. Fratele lui mai mic a fost scriitorul și avocatul Ionel Teodoreanu. Păstorel Teodoreanu a fost pasionat de scris, dar și de petreceri. Mama sa a fost o pianistă din marea familie Musicescu. Tatăl, un avocat, fiul unui procuror general din Moldova, Alexandru Teodoreanu. De fapt, numele său a fost Alexandru Osvald. Păstorel a fost alintul dat de tatăl său,
Despre Păstorel știm câ începe să scrie de prin 1919. Ajunge un obișnuit al paginilor din „Viața românească”, revista scoasă de Garabet Ibrăileanu și alte valori ale prozei și publicisticii românești. Frecventează lumea restaurantelor Capitalei, este un boem, un zurbagiu vesel.
A scris un tratat despre vinuri. Avea un talent înnăscut de degustător de vinuri și coniacuri. Era în stare să recunoască vinuri din soiuri alese sau cupaje. Era în stare să recunoască podgoria, anul, chiar și dacă podgoria era la deal, sau spre soare, mai la vale.
Păstorel Teodoreanu - între Constantin Tănase și Fănuș Neagu
Un singur roman, dar extraordinar a scris Păstorel Teodoreanu: Hronicul măscăriciului Vălătuc. A scris epigrame contra lui Nicolae Iorga. Se spune că a scăpat de cutremurul din 1940 printr-un noroc chior. Ar fi avut locuință chiar în blocul Carlton căzut la cutremur în 10 noiembrie 1940. În noaptea aceea, era la șpriț cu prietenii.
Se mai spunea despre el că făcea glume cu tâlc. La Athenee Palace sau la Capșa, bine afumat, a dat 100 lei unui amiral venit la bal cu soția, crezând că era portarul în livrea al locaului. I-a cerut aceluia să-i caute o birjă. Intrigat, amiralul a spus că el era amiral. Teodoreanu i-a spus „cheamă un vapor”.
Ca stil, a avut un umor precum al lui Constantin Tănase. La capitolele proză și pasiune pentru alcool fin și mult, s-a asemănat cu Fănuș Neagu.
Atacuri la regim în versuri
Păstorel a ridiculizat într-o epigramă pasiunea legionarilor de a se duce să se înscrie la comuniști: „Căpitane, nu fii trist, Garda merge înainte prin partidul comunist”. O poezie despre partid i-a atras sancțiuni: „0 membri de partid luptă pentru pace că partidul nostru drag știe el ce face”.
Nici Mihail Sadoveanu n-a scăpat! Scriitorul era ridiculizat într-o epigramă. Ar fi stat cu fața către rus și cu spatele spre Apus: „ca s-arate Apusului cum e fața rusului”.
În memoria contemporanilor
Păstorel Teodoreanu ne-a părăsit la 17 martie 1964. La Bellu, în Cavoul Delavrancea, Păstorel odihnește. Epitaful său amintește de cele de la Săpânța: „Aici zace Păstorel,Suflet bun şi spirit fin.Când mai treceţi pe la el,Nu-l treziţi, că cere vin”.
Reputatul Mircea Ionescu Quintus, veteran al politicii liberale și epigramist de neegalat ar fi scris despre Păstorel: „ Să-nchinăm paharul. Pentru Păstorel: N-a fost nici Cotnarul Mai spumos ca el”....
