Monden
Papagalul de mare zboară sau înnoată? Singura pasăre din lume care își „cumpără” haine pentru nuntă
Cu înfățișarea sa bondoacă, papagalul de mare pare să fie fratele mai mic al pinguinilor. În realitate însă, nu este rudă cu aceștia.
Ciocul viu colorat reprezintă semnul cel mai evident de recunoaștere al papagalului de mare. Acesta este de fapt „costumul său de nuntă”, pe care-l îmbracă doar în perioada de împerechere. Deși pe mal lasă impresia unui animal neajutorat, s-a adaptat foarte bine la viața din vecinătatea mării. În timpul „zborului” subacvatic își folosesc aripile drept înotătoare.
Papagalul de mare se viețuiește în mările Polului Nord și ale Oceanului Atlantic, la mai multe sute de kilomentri de uscat. Atunci îi putem întâlni îndeosebi, singuri sau în perechi. Odată cu venirea primăverii însă, sosesc cu sutele la malul mării pentru depunerea ouălor. Își sapă cuibul deaupra stâncilor, pe pantele acoperite de vegetație, dar pot fi întâlniți și la baza stâncilor abrupte, sub grohotișuri.
În lunile de vară, între locurile de clocit și bancurile de pești, papagalii de mare formează în aer o adevărată aglomerare. Succesul clocitului depinde de distanța ce trebuie parcursă pentru procurarea hranei pentru ei înșiși precum și pentru puii flămânzi. Papagalul de mare se scufundă cu o viteză uimitoare în căutarea hranei sale preferate, anghila de nisip. Își folosește aripile drept motor de propulsie, pentru a ajunge din urmă bancul uriaș de pești.
Ne puteți urmări și pe Google News
La întoarcerea păsărilor, în perioada martie-aprilie, în apropierea cursurilor de apă se produce o adevărată aglomerare de papagali de mare. Aici are loc, între perechi, ceremonia curtării (își freacă ciocurile unul de altul), după care are loc împerecherea și abia apoi revin pe mal să-și ocupe locul obișnuit de clocit Legătura dintre membrii unei perechi durează de obicei toată viața.
Chiar dacă nu-și petrec împreună tot timpul anului, în fiecare an se întâlnesc din nou la cuib. Femelele depun singurul ou într-o „cameră” de clocit aflată la capătul unui tunel de doi metri, acesta va fi clocit de ambii parteneri, cu rândul. Puiul de papagal de mare părăsește cuibul noaptea, se dă jos de pe stâncă sau pur și simplu se aruncă în apă. La această vârstă încă nu știe să zboare, așa că încearcă să înoate cât mai departe de pescăruși, înainte de răsăritul soarelui. După ce și-a părăsit locuința, trebuie să învețe să zboare și să-și procure hrana.
Un studiu recent asupra populaţiei de papagali de mare a arătat că numărul acestora este în scădere şi că ultimii ani marchează scăderi dramatice ale efectivelor
Pe plajele insulei Saint Paul, începând cu toamna anului 2016, valurile au început să aducă la mal cadavrele papagalilor de mare. În lunile următoare, oamenii de ştiinţă au consemnat un număr de peste 9.000 de papagali de mare şi alte păsări marine moarte care au fost aduse la mal de apele mării.
Oamenii de ştiinţă sunt de părere că această scăderea a numărului de păsări marine poate fi explicată prin scăderea populaţiilor din banucurile de peşti cauzată de îbncălzirea globală care s-a produs în perioada în care papagalii de mare năpârleau. Evenimentele care implică mortalitate în masă cresc atât în număr cât şi în magnitudine, fiind, cel mai probabil, cauzate de către încălzirea globală.
Această descoperire creşte îngrijorarea mediului academic care este de părere că încălzirea globală are efecte greu spre imposibil de prevăzut asupra păsărilor marine şi a vieţuitoarelor sălbatice în general.
Recomandările noastre
