Oligarhii încep să caute noi posibilități de spălare a banilor, care să nu fie prin achiziții opulente sau diferite proprietăți pe Riviera franceză. Orașele mai mici din vestul mijlociu al Americii au probleme din cauza lăcomiei lor.

Banii murdari nu mai sunt  spălaţi la vedere şi în lux, ci în oraşele industriale în declin din Midwest, folosite doar ca paravan. Iar pe acestea le falimentează, în final, spulberându-le cu totul şansele de redresare.

Un articol al lui Casey Michel, un jurnalist de investigaţie şi Paul Massaro, consultant pentru Comisia anti-corupţie de la Helsinki a fost publicat în Foreign Policy. Acesta arată noul teren exploatat de oligarhii de peste graniţe pentru a-şi ascunde averile ilicite şi a spăla banii murdari: fabricile din oraşele mici ale statelor americane din Vestul Mijlociu unde industria prelucrătoare se află în declin.

Oligarhii ce şi-au obţinut averile pe baza corupţiei nu mai sunt atraşi de oraşe mari şi bogate din America şi de state precum Monaco, acolo unde anchetatorii şi autorităţile se aşteaptă să dea de ei. Aceștiai îşi iau ca ţintă oraşe de mâna a doua precum Cleveland, Ohio şi oraşele industriale din Midwest. Astfel, dacă anterior aceştia acumulau proprietăţi, avioane şi ultimul model de maşină, mai recent mişcarea lor a fost să învestească înşelător în oraşe mici muncitoreşti pe care apoi să le lase de izbelişte, mai sărace decât au fost.

Este cazul oligarhului ucrainean Igor Kolomoiski, sancţionat recent de SUA şi acuzat de autorităţile americane şi ucrainene de orchestrarea uneia din cele mai mari scheme Ponzi. Afaceristul a sustras sume uriaşe de bani de la PrivatBank, o bancă comercială importantă din Ucraina, pe care a condus-o mai mulţi ani. Kolomoiski avea reputaţia unui antreprenor de succes devotat intereselor clasei de mijloc. În 2014 însă, anchetatorii ucraineni conduşi de Valeria Gontareva, proaspăt numită atunci în fruntea agenţiei de combatere a fraudei bancare, au descoperit o gaură de 5,5 miliarde în registrele contabile de la PrivatBank.

Dar unde dispăruseră aceşti bani? Jurnaliştii porniţi pe urmele banilor şi anchetatorii americani au putut să afle, spre surpriza lor, că oligarhul şi reţeaua sa de asociaţi au canalizat o bună parte din ei în spaţii comerciale din oraşe de mâna a doua. În Cleveland, Ohio, şi Louisville, Kentucky, dar şi în mici fabrici din state ca Illinois, West Virginia şi Michigan, sute de milioane de dolari au fost ascunşi în aceste buzunare obscure, remarcă jurnaliștii. Dar care este motivul pentru a acţiona  în felul acesta?

Spălarea de bani mai ușoară în orașe mici

În primul rând, oraşele mici beneficiază de anonimat astfel încât nici autorităţile, nici jurnaliştii nu sunt atenţi la achiziţii care au loc în orăşe provinciale precum Warren, Ohio sau Harvard, Illinois. Tototdată, doar oraşele mari precum Seattle, Dallas sau New York City au introdus legislaţie care interzice achiziţia anonimă de proprietăţi, în rest reţelele cleptocrate pot fi extinse destul de liber în SUA.

Un al doilea motiv pentru care oligarhii ar alege aceste regiuni este faptul că multe dintre ele sunt în declin economic de ani de zile şi marii lor cumpărători vin de regulă din rândul cleptocraţiilor cu surse generoase de capital. De exemplu, în Cleveland, interpuşi ai lui Kolomoiski au apărut în oraş şi s-au interesat de clădiri din centrul oraşului pe care nimeni nu le dorea la acel moment, potrivit unui jurnalist local. În final, asociaţii oligarhului au devenit cei mai mari proprietari de spaţii comerciale din oraş şi au avut libertatea de a face orice cu ele inclusiv de a le aduce la faliment, cum în multe cazuri au şi făcut.

De fapt, Kolomoiski nu a intenţionat niciodată să aibă profit din aceste bunuri, ci doar să-şi alimenteze nişte cuiburi cleptocrate de spălare a banilor departe de braţul autorităţilor din Kiev. Iar aceste investiţii s-au prăbuşit provocând daune colaterale precum şomaj sau accidente de muncă. Urmele acestor mişcări care s-au tot repetat se văd cu ochiul liber. Uzina de oţel din Warren, Ohio, în prezent închisă, este o epavă acum. Aceeaşi soartă a avut-o şi o fabrică din Harvard, Illinois care ar fi putut constitui salvarea economică pentru oraş, dar care a fost lăsată de izbelişte. Iar în locul resuscitării sperate, investiţiile din Cleveland s-au soldat cu „o mare gaură” în centrul oraşului, a relatat o publicaţie locală.

Au distrus tot ce au atins

„Ei (reţeaua lui Kolomoiski) practic au distrus cam tot ce au atins”, a adăugat un jurnalist de la o publicaţie locală familiarizat cu reţeaua oligarhului. Asociaţii lui Kolomoiski şi-au îndreptat interesul spre Midwest în căutarea unor locuri care să deservească nevoile lor masive de canalizare a banilor ilegali - şi adesea le-au găsit în oraşe uitate şi regiuni suferinde din punct de vedere economic. Cleptocraţia modernă asociată tradiţional cu proprietăţi în oraşe de coastă sau mari capitale s-a înfiltrat parazitar în regiuni deja epuizate de resurse economice.

„Îmi place să folosesc analogia, înţeleasă de cei ce au trăit în Vestul îndepărtat, a unei albii secate. Banii murdari sunt precum o ploaie ce apare în secetă. Se iveşte repede şi e uneori ca o ploaie torenţială, umple albiile, iar apoi acestea seacă la loc. Ce vedem aici sunt persoane care nu locuiesc în SUA şi nu plănuiesc investiţii reale, ci au nevoie doar de un loc unde să-şi plaseze banii. Şi cred că este în deserviciul oraşelor mici care rămân afectate, iar noi nu ne dăm încă seama suficient de acest fapt”, spunea în 2019 fostul agent FBI, Karen Greenaway, care s-a ocupat de operaţiuni transnaţionale de identificare a firului banilor ilegali, în mărturia sa din cadrul Comisiei Helsinki, o agenţie federală independentă din SUA ce luptă pentru drepturi civile şi politici pro-democraţie.

Un grup bipartizan de deputaţi americani va lansa, pe 10 iunie, iniţiativa „Caucus Against Foreign Corruption and Kleptocracy” menită să avanseze soluţii sub forma unor legi şi mecanisme financiare şi să educe în privinţa efectelor corozive ale cleptocraţiei mai ales în măsura în care îi afectează pe americanii obişnuiţi, relatează Foreign Policy.

Congresul, la rândul său, urmează să dezbată o legislaţie de răspundere privind represiunea transnaţională prin care să fie combătute acţiunile regimurilor autoritariste contra disidenţilor şi jurnaliştilor pe teritoriul ţărilor democratice.