Valori răsturnate, lipsa principiilor și a empatiei umane, dorința de parvenire socială, nepăsarea față de aproapele. Iată tabloul creionat de Octavian Hoandră, într-o conversație profundă și necesară în emisiunea „Dosare de presă”, la EVZ PLAY.

România, alături de întreaga planetă, de altfel, trece printr-o perioadă de criză sanitară. Totuși, pandemia de coronavirus este criza vizibilă. Poate fi cercetată, ținută sub control și, într-un final, vindecată.

În spatele acestei crize medicale, însă, se ascunde o criză mult mai periculoasă. E o criză profundă, greu de pus sub microscop. O criză pentru care nu există pilule minune, pentru că e criză ce ține de suflet. Omul e bolnav la nivel de spirit și nici măcar nu știe.

„Nu-mi explic răutatea gratuită”

Este și subiectul despre care a vorbit Octavian Hoandră în emisiune „Dosare de presă”, pe EVZ PLAY.

„Noi am pierdut exercițiul admirației. (...) Răutatea gratuită nu mi-o explic. Să vezi omul jos și să mai calci și tu pe față... Chestia asta n-aș fi crezut-o niciodată. Văd că atâția se bucură când un om are un necaz. Este o chestie care mă răscolește profund.

Bucuria asta când cuiva i se întâmplă ceva rău. N-aș fi crezut că poporul ăsta e în stare de atâta răutate. Gratuită, până la urmă. Faptul că te bucuri când un om are un necaz, nu-ți aduce nimic. Ți-aduce un păcat”, a punctat Octavian Hoandră.

Mirel Curea vorbește despre o nevoie psihologică a unui om incomplet. „Ia uite bă, ăla-i mai rău decât mine. Înseamnă că eu sunt bine”.

„Să dai într-un om căzut, e ca și când ți-ai tăia ție un deget sau o mână”

Există o cruzime care a intrat în cotidian. Omul nu se mai apleacă să întindă o mână de ajutor celui căzut. Dimpotrivă, îi mai trosnește un bocanc în față celui care oricum nu se mai poate ridica.

„Tu observi cu câtă voluptate se dă în oamenii căzuți și cu câtă teamă scârboasă sunt adulați puternicii? Nici pe vremea lui Ceaușescu nu o vedeam... Că spuneam bancuri cu secretarul de partid la Institutul unde lucram... Nu exista chestia asta... De unde vine asta?”, a întrebat cu sinceritate Mirel Curea.

Octavian Hoandră a reamintit despre eleganța dispărută a duelului.

„Temele astea sunt frisonante. Și se vede că nu se gândește nimeni la asta. Domnule, să dai într-un om căzut, e ca și când ți-ai tăia ție un deget sau o mână. Durerea aia să nu mai simți compasiune, să nu mai simți milă... Poate e mai comod așa (să dai într-un om căzut, n.e.).

Nu mai există onoare. Nu mai există morală și onoare. Onoare asta însemna: să pălmuiești adversarul cu mănușa și ăla să ridice mănușa și să spună „Îți trimit martorii”. Noi nu mai avem eleganța duelului”, a spus Hoandră.

„Există un șacalism. Toți sar pe câte unul. Toți se transformă în procurori”

Octavian Hoandră a vorbit și despre voluptatea colegilor de breaslă de a arăta cu degetul, de a da verdicte, de a hotărî cine e vine vinovat, cine are dreptul să trăiască și cine nu.

„Pentru că talentul nu mai e, cel puțin în presă. Toți se laudă de când sunt ei în presă, dar nimeni nu spune: „Eu am un talent extraordinar în a scrie pamflet”. Deja nu se mai vorbește în presă despre talent. E doar „Un ziarist cinstit, un ziarist nu știu cum...”. Nimeni nu mai e talentat. Și în presă se vede... Există un șacalism. Toți sar pe câte unul. N-are niciunul răbdare. Toți se transformă în procurori. Eu cred că ăștia, de mâine, dacă le-ar da un job de procurori, toți ar fi...

(...) În dosarele de securitate, erau oameni care se duceau ei singuri să toarne. Ucigași fără simbrie, cum ar zice Eugen Ionesco. Deci făceau din plăcere. Și mai și inventau.

Există caracterele astea, pe care eu nu le înțeleg. Mă rog pentru ei să-i ierte Dumnezeu pentru că au de dus în spate păcate cât... Dar ei nu se gândesc că într-o zi vor da seama. Aici, pe pământ sau în altă parte. Și-atunci chiar nu mai e loc de întors.

Așa noi, cu frica de Dumnezeu, mai facem câte-o măgărie, mai facem o cruce, ne spovedim de Paște, Doamne iartă-mă că am făcut... Dar ăștia, nu.

Ăștia distrug orice. Și sunt din ce în ce mai mulți. Asta tot din cauza lipsei de cultură și lipsa dusului la biserică. Ăștia nu se mai duc la biserică! Ei nu se mai spovedesc. Ei nu se simt încărcați. Sunt plini de păcate. Au distrus vieți. Băi, ăia nu îngenunchează să zică „Doamne, iartă-mă că nu știu ce a fost cu mine!”.

Vor fi salvați toți. Să le aducem aminte că pocăința și căința salvează multă lume. Ăsta-i drumul”, a mai spus jurnalistul.

„Suntem conduși de psihopați”

Octavian Hoandră a prezentat un fragment scris medicul psihiatru Aurel Romila. Acesta a lansat o teorie radicală: suntem un popor de depresivi conduși de o pătură de psihopați.

„Numărul persoanelor afectate de tulburări psihice este în creștere peste tot în lume, în ultimii ani. Iar România se află pe locul trei, cu aproape 300.000 de bolnavi. Dacă socoți societatea ca o fracție, atunci observi la mijloc un strat subțire al oamenilor normali. Crucea normalilor este că sunt foarte puțini și au devenit o minoritate fragilă, din care se tot desprind în sus și în jos.

Cei sub acest strat, de dedesubt, sunt depresivii. Aproape o treime din populație suferă într-o formă sau alta de depresie. Populația se împarte, în mare măsură, între opresori/psihopați și oprimați/depresivi. Ăsta-i un adevărat război social. Cea mai gravă consecință a istoriei noastre este felul în care s-a făcut selecția umană. O societate care nu permite dezvoltarea persoanei în societate e slabă. Când personalitatea nu poate înflori, când e traumatizată, apar bolile psihice”.

Prof. dr. psihiatru Aurel Romila a fost șeful Catedrei de Psihiatrie de la UMF „Carol Davila” (1994- 2004) unde, actualmente, este conducător de Doctorat.