Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește-ne pe Google News
Din cuprinsul articolului
Niciun alt mamifer nu poate supraviețui la temperaturi corporale atât de scăzute precum veverița arctică. Hibernarea sa extrem de rece oferă acum indicii prețioase pentru dezvoltarea unor noi tratamente medicale inovatoare, potrivit BBC.
O veveriță care hibernează neobișnuit
În luna august, pe măsură ce vara se apropie de sfârșit și zilele se scurtează, o veveriță arctică femelă începe să se îngrașe intens. Rozătoarea de culoare arămie caută pe tundra tot ce poate mânca – ierburi, rogoz și frunze – înainte de a se retrage în vizuina sa pentru o lungă perioadă de hibernare.
La aproximativ un metru sub pământ, corpul ei intră într-o stare de încetinire extremă. Cu doar câteva respirații și bătăi ale inimii pe minut, ar putea fi ușor confundată cu un animal mort.
Pe măsură ce solul de deasupra îngheață complet, atingând temperaturi de -20°C, temperatura corpului ei scade dramatic. Creierul ajunge la 0°C, abdomenul la -2°C, iar membrele posterioare chiar la -2,9°C – cele mai joase temperaturi corporale înregistrate vreodată la un mamifer viu. Timp de opt luni, ea rămâne fără hrană și apă, trezindu-se doar ocazional, până când pământul se încălzește și revine la viață.
De ce sut oamenii de știință interesați de această veveriță
Aceste caracteristici extreme au transformat veverița arctică într-un subiect de studiu foarte apreciat de oamenii de știință. Cercetătorii speră ca înțelegerea mecanismelor hibernării să poată fi aplicată la oameni, permițând încetinirea metabolismului în situații medicale critice.
„Dacă ai putea într-adevăr să încetinești metabolismul în siguranță pentru o perioadă lungă de timp, ai putea câștiga timp pentru boli grave”, spune Sarah Rice, cercetătoare la University of Alaska Fairbanks.
pacienți Sursa foto: Clinica Sanador
Medicii folosesc deja răcirea controlată pentru a proteja organele în caz de infarct sau AVC, dar aceasta are limitări. Dacă s-ar putea încetini metabolismul natural, corpul nu s-ar mai lupta împotriva răcirii prin tremurături.
Un factor cheie identificat este adenosina. În 2011, Kelly Drew și colegii săi au injectat un compus similar (CHA) în creierul veverițelor, inducând o stare asemănătoare hibernării. Efecte similare au fost observate și la șobolani obișnuiți, care nu hibernează natural.
Ce învață medicii de la aceste animale
Domenico Tupone studiază o altă cale: blocarea unui grup de neuroni din hipotalamus, ceea ce inversează mecanismul de termoreglare și induce o stare de răcire controlată.
Cercetările arată că veverițele arctice sunt rezistente la leziunile de reperfuzie (ischemia-reperfusion injury). Un studiu din 2020 a descoperit că nivelurile de iodură din sânge cresc de până la trei ori în timpul hibernării, protejând țesuturile. Acest lucru a dus la un studiu clinic de faza 2 în 2022, unde pacienții cu infarct tratați cu iodură au prezentat mai puține semne de leziuni cardiace.
Cercetările continuă să exploreze cum aceste mamifere își păstrează masa musculară și suprimă apetitul, cu potențiale aplicații în tratarea obezității, conservarea organelor pentru transplant și chiar misiuni spațiale de lungă durată.
Fiziologia unică a veveriței arctice demonstrează că natura oferă soluții surprinzătoare pentru provocările medicinei moderne.
Recomandările noastre
