De ce educația anti-radicalizare ne poate salva copiii. Proiectul Previsio, de la controverse la oportunități

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google Urmărește-ne pe Google News

Când auzi că statul a cheltuit aproape un milion de euro în doar șase zile lucrătoare, printr-o procedură cu un singur ofertant, bani duși pe hoteluri și mese, primul instinct este, pe bună dreptate, de revoltă. Așa a intrat în atenția publică proiectul Previsio, un program guvernamental gândit să învețe peste 1.100 de profesori și consilieri școlari cum să identifice semnele radicalizării la elevi.

Lipsa de transparență și modul în care au fost gestionați banii publici au transformat o inițiativă lăudabilă într-un scandal mediatic. Însă, dacă dăm la o parte zgomotul de fond și privim esența, descoperim o realitate incomodă: școlile românești au disperată nevoie de acest gen de prevenție, scrie jurnalistul clujean Andrei Nistor, de la stiriletransilvaniei.eu

Iată de ce, dincolo de controversele administrative, componenta educativă a proiectului Previsio este o necesitate absolută, și nu un scenariu distopic de tip „Big Brother”.

Profesorul ca primă linie de apărare

Într-o eră în care tinerii petrec ore în șir pe rețele de socializare nesupravegheate, pericolele s-au mutat din stradă direct pe ecranul telefonului. Radicalizarea nu mai este un fenomen îndepărtat, ci o realitate cu care adolescenții se pot intersecta cu un simplu click pe un grup de Telegram.

Privit din acest unghi, proiectul Previsio aduce la masă puncte educative cruciale. În primul rând, nu reinventăm roata. Marea Britanie folosește de un deceniu programul Prevent, prin care școlile și spitalele acționează ca o rețea de siguranță pentru tinerii vulnerabili. Comisia Europeană are, de asemenea, un hub de expertiză dedicat fix acestui scop.

Este un program prin care pot fi identificate strigătelor de ajutor. Tinerii atrași de grupări extremiste care promovează violența sau autovătămarea prezintă adesea schimbări comportamentale. Un profesor instruit corect știe să „citească” aceste semne înainte ca ele să degenereze într-o tragedie.

Rețeaua de încredere, nu rețeaua de turnători

O mare temere a fost că profesorii vor deveni agenți sub acoperire. În realitate, procedura corectă, care trebuie comunicată mult mai clar de autorități, este eminamente pedagogică. Cadrul didactic raportează suspiciunile consilierului școlar și specialiștilor DGASPC, nu direct serviciilor de informații. Este vorba despre ajutor psihologic, nu despre anchete penale.

“Mai exact, unele inspectorate au înțeles că profesorii ar putea raporta direct la SRI, altele au vorbit despre „colaborare cu structurile de securitate”, iar SRI însuși precizează, oficial, că profesorul ar trebui să apeleze mai întâi la consilierul școlar, la DGASPC și la poliție”, punctează jurnalistul.

Cum transformăm un proiect imperfect într-un succes educațional?

Pentru ca un program precum Previsio să nu rămână doar o bifă pe hârtie, sau pe facturile unui hotel, educația oferită trebuie să fie conectată la pericolele reale de pe teren.

Aici intervine nevoia unei calibrări urgente a cursurilor. Trebuie început cu filtrarea pericolelor reale. Suportul de curs s-a axat masiv pe terorismul islamist, ignorând aproape complet extremismul autohton. Într-o Românie în care propaganda neolegionară și neonazistă prinde tot mai mult avânt online, tinerii noștri sunt mult mai expuși acestor capcane locale decât rețelelor jihadiste.

Trebuie pus mai mult accent pe descifrarea noilor simboluri. Extremismul a evoluat. Legionarii de azi nu mai poartă uniformă verde pe stradă, spune Andrei Nistor, ei folosesc meme-uri, simboluri ascunse și discursuri aparent inofensive pe rețelele sociale. Profesorii trebuie învățați să recunoască acest limbaj vizual modern.

Nu aruncăm copilul odată cu apa de baie

Scandalul procedurilor financiare din spatele proiectului Previsio trebuie clarificat de autorități, cu transparență totală. Dar controversele legate de comunicarea instituțională nu trebuie să ne facă să respingem ideea în sine.

Avem nevoie de profesori antrenați să ne protejeze copiii de toxicitatea extremismului online. Prevenția prin educație este, în final, cea mai ieftină și eficientă formă de apărare a unei societăți, atâta timp cât este făcută cu profesionalism, cu resursele potrivite și, cel mai important, cu ochii deschiși spre adevăratele pericole.