Există tentația de a privi femeile ce au îngroșat voluntar rândurile ISIS, măritându-se cu jihadiști, ca pe niște naive care nu au știut ce fac.

Recentul caz al Samanthei Marie Elhassani (născută Samantha Sally) – mama a doi copii americani, care și-a părăsit domiciliul din Indiana pentru a întări rândurile Califatului Statului Islamic (ISIS) – este un exemplu lămuritor asupra problemei dezbătute frecvent în Occident, și anume gradul de vinovăție al soțiilor teroriștilor, și dacă ele ar trebui privite ca victime sau ca făptașe.

Pe 25 noiembrie, în fața unei instanțe federale americane, Elhassani a pledat vinovată și a fost găsită vinovată pentru că „a oferit sprijin financiar unor persoane care doreau să ajute Statul Islamic”, scrie Gatestone Institute.

Procurorul american Thomas L. Kirsch II a arătat:

„El-Hassani a mers împreună cu soțul și cu cumnatul său în Siria, care au devenit amândoi combatanți ai ISIS, punând în pericol viața copiilor săi. Recunoașterea vinovăției sale pentru acuzații de terorism federal reflectă gravitatea comportamentului său infracțional.”

Agentul special al FBI, Grant Mendenhall, a adăugat:

„Acuzata și-a expus de asemenea copiii mici și impresionabili, unui mediu de ură și violență, fără să se îngrijească de prejudiciul pe care îl provoca.”

Pronunțarea sentinței lui Elhassani este programată pentru martie 2020.

Un caz similar care a atras atenția în Statele Unite este cel al lui Hoda Muthana, o „nevastă ISIS” de 25 de ani. Muthana este fata de origine americană a unui fost diplomat ONU în Yemen, care și-a părăsit domiciliul din Alabama în 2014 pentru a se alătura Statului Islamic în Siria.

Devenită mamă, ea a fost căsătorită cu cel puțin doi combatanți ISIS care au fost uciși și le-a cerut războinicilor jihadiști „să verse sânge american”.

Între timp, ea și-ar fi exprimat regretul pentru faptele sale.

Familia lui Muthana a depus plângere în februarie împotriva administrației Trump, pentru a-i permite să se întoarcă în Statele Unite din Siria, unde locuiește în prezent într-o tabără de refugiați.

Totuși, în noiembrie trecut, un judecător a constatat că Muthana nu este cetățean american – în conformitate cu o decizie a administrației Obama din 2016 – și prin urmare nu are dreptul să se întoarcă în SUA.

Într-un interviu acordat NBC News în noiembrie, Muthana spunea:

„Oricine crede în Dumnezeu crede că toată lumea merită o a doua șansă, indiferent cât de mari îi sunt păcatele.”

În ce măsură femeile care i-au încurajat pe bărbații lor în răpirea, violarea, torturarea și masacrarea creștinilor și yezidilor din Irak și Siria sunt vrednice de milă, se întreabă totuși Gatestone.

Fundația Free Yezidi „a fost întemeiată la scurt timp după ce teroriștii au început să masacreze poporul yezidi, în august 2014 în Irak... Ea încearcă să sensibilizeze comunitatea internațională față de soarta yezidilor.”

Conform Fundației, „femeile membre ale Statului Islamic sunt considerate ca fiind pasive, naive sau chiar victime. Este o caracterizare periculoasă și extrem de inexactă.”

Într-un raport recent, Fundația Free Yezidi citează un document din 2017 al Serviciului de Informații și de Securitate olandez (AIVD) având titlul „Femeile jihadiste, o amenințare care nu trebuie subestimată” și care afirmă:

„Fete naive care îi urmează pe cei pe care îi consideră iubirea vieții lor, femei și mai radicale decât soții lor sau femei care se află «accidental» în califat – relatările despre femeile jihadiste sunt dominate de stereotipe.

„Întrebări precum «Ce rol joacă femeile în mișcarea jihadistă?» și «Ce gen de amenințare reprezintă femeile jihadiste?» rămân adesea fără răspuns, deși ele sunt foarte pertinente în acest moment.

„În cursul ultimilor doi ani, un număr de femei jihadiste din Europa au încercat să comită atacuri teroriste...

„Rolul pe care aceste femei jihadiste îl joacă în sânul mișcării nu ar trebui subestimat. În numeroase cazuri, femeile jihadiste sunt cel puțin la fel de dedicate jihadismului ca bărbații.

„Ele reprezintă o amenințare (...) prin recrutarea altora, prin producerea și răspândirea propagandei și strângerea de fonduri.

„Mai mult, ele își îndoctrinează copiii cu ideologia jihadistă. Femeile reprezintă o parte esențială a mișcării jihadiste.”

După moartea, pe 27 octombrie, a sângerosului lider al ISIS, Abu Bakr Al-Baghdadi, nu trebuie să uităm că ideologia i-a supraviețuit. „Moartea lui Al-Baghdadi nu înseamnă sfârșitul ISIS”, titra Washington Post.

Iar Gatestone Institute subliniază că veritabilele victime ale ISIS „nu sunt miile de femei și fete care s-au alăturat voluntar Statului Islamic și au participat activ la orible crime împotriva umanității”, ci „sutele de mii de creștini, yezidi și musulmani pe care i-au deportat, torturat și ucis”.