Cazul fetei arse în geamantan lângă comuna Ghimpaţi, din judeţul Giurgiu, începe să semene tot mai mult cu „Cazul Caracal”. Iar similitudinea nu constă în prezenţa focului în ambele cazuri. La Caracal, nici măcar nu s-a dovedit că vreuna dintre fete a fost incinerată, pe când la Ghimpaţi, lucrurile sunt clare.
Similitudinea între cele două cazuri constă în faptul că şi cei care anchetează la Caracal, şi cei care anchetează la Giurgiu, încearcă să ne vâre pe gât câte o poveste despre cum au dispărut Alexandra şi Luiza, respecziv cum a fost asasinată, Mihaela Sabina. Poveştile acestea, care nu se susţin în nici un fel cu fapte, ci doar pe nişte declaraţii care şi acelea pot fi demontate uşor, ne duc cu gândul că, în ambele cazuri, autorităţile încearcă să ne îndepărteze de adevăraţii făptaşi, căutând nişte ţapi ispăşitori.
Au salvat-o până au omorât-o
La Caracal, încă din prima zi a anchetei, s-a încercat inducerea ideii că Gheorghe Dincă este un lup singuratic, un criminal sărit de pe fix care acţiona de unul singur, împins de boala mintală pe fond sexual. Singur a răpit fetele, le-a siluit, apoi le-a ucis.
Când lucrurile au început să devină evidente că Dincă nu este nici pe departe un lup singuratic, că nici măcar nu ştia să arate locul unde a scăpat de rămăşiţele cadavrelor pe care pretindea că le-a ars, ni s-a mai vârât pe gât un „complice”. Ştefan Risipiţeanu, beţivul şi boschetarul oraşului, care s-ar fi înfruptat şi el din pradă. Povestea aceastui complice căzut din lună venea să întărească filmul de bază al infracţiunilor, cu Dincă, lupul singuratic. Care fusese nevoit să împartă o parte din pradă, pentru că fusese prins asupra faptului.
Recomandările noastre
