Faptul acesta nu convenea tatălui său care a depus toată stăruinţa ca să-l însoare. În ziua nunţii însă băiatul a părăsit petrecerea şi, ducându-se la locuinţa iubitei a împuşcat-o, curmându-şi apoi şi el firul vieţii, aflăm din „Realitatea ilustrată” de pe 12 ianuarie1933.

Oficial, Prințul Sturdza-Viţelul a avut un singur fiu, Dimitrie Grigorie Sturdza, mort în 1872, la numai 16 ani, dar Vițelul fiind mare crai avea mulți copii mai mult sau mai puțin recunoscuți.

Beizadelei Grigore Sturdza i se spunea Viţel deoarece a ridicat în fiece zi, timp de aproape un an, un viţel în spate ca să facă mușchi.

Musculatura i s-a dezvoltat direct proporțional cu creșterea greutății viţelului, „aşa că a ajuns să îl poată ridica şi când s-a făcut mânzat, şi când era bou”, scrie istoricul V. Bilciurescu în cartea „Bucureşti şi bucureşteni de ieri şi de azi”.

Grigore era fiul din prima căsătorie al domnitorului Mihail Sturdza (1834-1849) cu Elisabeta Rosetti. Când tatăl lui a urcat pe tronul Moldovei, Grigore avea doar 14 ani.

Fiul de domn a studiat în străinătate, în ţări precum Prusia, Austria, Franţa, educaţia lui fiind supravegheată într-o vreme de Mihail Kogălniceanu.

Forţa lui extraordinară a dat naştere multor legende urbane. Se spunea că a reuşit să oprească o trăsură din mersul cailor, prinzând-o şi imobilizând-o cu o singură mână.

Nu numai forţa fizică l-a făcut celebru, ci şi firea sa ciudată. Beizadea Viţel avea adevărate manii care făceau să se vorbească despre el ca de o personalitate excentrică.

„Trăia destul de retras, ocupându-se cu deosebi cu astronomia, rareori era văzut la teatru şi tot aşa de rar la Şosea.

CONTINUAREA ARTICOLULUI IN PAGINA URMATOARE