Concret, persoanele apte de muncă nu vor mai beneficia de venitul minim garantat în cazul în care au refuzat, chiar şi o dată numai, un loc de muncă pe care l-au avut la dispoziţie.

Mai mult decât atât, ajutorul minim garantat dispare şi în cazul celor care, apţi de lucru fiind, resping posibilitatea de a se înscrie la un curs de calificare sau de recalificare.

Cel care a pierdut dreptul la un asemenea sprijin poate face cerere pentru redobândirea sa abia la un an de când a încetat facilitatea din partea statului.

 

Obligaţia autorităţilor locale

Autorităţile locale au o atribuţie clară, de acum înainte. Pe de-o parte, trebuie ţinută strict evidenţa persoanelor din fiecare localitate în parte care beneficiază de ajutor social. Cei în cauză sunt obligaţi să presteze diverse munci în folosul comunităţii, aşa cum le cere edilul, după un plan de acţiuni judicios programat.

Autoritatea locală mai are şi altă obligaţie. Va întocmi planul de activităţi, sezoniere, în care să fie incluşi beneficiarii ajutoarelor sociale, dar din altă perspectivă. De data asta, cea a persoanelor juridice, persoanelor fizice autorizate, întreprinderilor individuale sau familiale care au nevoie de forţă de muncă.

 

O nouă viziune

Modificările aduse Legii 461 din 2001 arată că statul român nu mai e dispus să plătească ajutoare sociale în orice condiţii, noua viziune mergând pe încurajarea muncii şi responsabilizarea celor susţinuţi financiar din bugetul public. România face un efort uriaş, an de an, pentru plata venitului minim garantat.

În 2018, de pildă, suma totală prevăzută la acest capitol e de peste 55 de milioane de lei. Venitul minim garantat este, în medie, de 272 de lei de persoană. Conform unui raport din luna mai, acest an, al Agenţiei Naţionale pentru Plăţi şi Inspecţie Socială, erau înregistraţi 205.007 beneficiari.

 

Te-ar putea interesa și: