Una dintre cele mai lungi și mai spectaculoase peșteri din România, este Peștera Tăușoare din Masivul Rodnei.

Peștera a fost descoperită în 1955 de învăţătorul Leon Bârte. Speologii care au studiat peștera de-a lungul și de-a latul ei spun că acest loc este unul deosebit de atractiv, deoarece are multe caracteristici unice în acest domeniu. Peștera se află în Munții Rodnei și nu poate fi vizitată de către turiști. A fost modernizată după anul 2005, cu ajutorul unor fonduri europene.

În anii 1970, Nicolae Ceaușescu a dat un ordin special ca această peșteră să fie studiată și cartografiată. Ceaușescu, care era interesat de tot ceea ce avea parte de un pic de mister, credea că Peștera Tăușoare este un loc care poate fi considerat un portal în timp.

După cercetări complexe, peştera a intrat într-un con de umbră începând cu anul 1985, când interesul cercetărilor speologice s-a îndreptat spre alte locuri similare.

Are o lungime de 20 de kilometri

La ora actuală peştera are o întindere de 20 de kilometri, pe o diferenţă de nivel de 413,5 m, diferenţă rezultată în urma măsurării prin telemetria laser, efectuată în 2004 de Federaţia Română de Speologie. Ea constituie subiectul unei continue explorări din partea speologilor năsăudeni, care adaugă, anual, sute de metri spaţiului deja cunoscut.

Din punct de vedere peisagistic, peştera de la Izvorul Tăuşoarelor nu este printre cele mai atractive din spaţiul românesc. Galeriile vaste surprind relativ puţine expresii de corodare, specifice fiind fenomenele de depunere aluvionară, care pot atinge până la 15 metri înălţime şi care reprezintă un real potenţial de studiu pentru paleoclimatologie.

Sălile sunt largi, cele fosile dominate de detritusul incazionat, lipsite de elemente de carstificare, destul de greu accesibile datorită angularităţilor detritusului, precum şi succesiunii de puţuri.

Bilele de calciu, o descoperire ciudată

Geneza acestor noduli calcaroşi au reprezentat, în literatura de specialitate, motivul unor îndelungate studii. Aceste „bile” se regăsesc individual doar în anumite locuri din peșteră. După o primă evaluare a lor ca fiind „bile de marmitaj”, teoria a fost abandonată de descoperirea aceloraşi bile, de data aceasta încastraţi în stratul calcarului din pereții peșterilor. Geneza acestor bile a fost lămurită, în cele din urmă, de cercetătorul Cristian Munteanu de la Institutul de Speologie « Emil Racoviţă » din Bucureşti.

Legendele care l-au fascinat pe Ceaușescu

Una dintre legendele locului aduce aminte de o întâmplare care ar fi avut loc în anul 1987. Atunci, un cercetător din Timișoara ar fi intrat în peșteră cu un casetofon pentru a înregistra sunetele produse de bilele din calcar.

Legenda spune că în timp ce înregistra murmurul acestor bile, cercetătorul ar fi leșinat și s-a trezit a doua zi într-o altă peșteră din Munții Bucegi, fără a avea asupra lui casetofonul. El s-a întors la Peștera Tăușoare dar nu a mai găsit instrumentul pe care îl avea asupra lui.

O altă legendă se învârte în jurul unui anume învățător Marin Teodoru. Această legendă datează din anul 1967 și este plină de suspans. Teodoru a descoperit o cameră pe care a botezat-o ”Sala Ursului”, care avea trei nișe, dintre care una părea fără capăt. Acesta a luat decizia de a astupa cele trei nișe cu pietre şi calcare, de teamă ca cineva să nu le descopere şi să înceapă săpăturile, distrugând astfel peştera. Se spune că învăţătorul ar fi descoperit o mică galerie de trecere şi ar fi reuşit să ajungă în camerele ascunse ale peşterii.

Învățătorul Marin Teodoru a murit fără să își dezvăluie secretul. El ar fi lăsat un manuscris pe care familia lui ar fi trebui să îl facă public după moartea lui. Această dorință nu a mai fost îndeplinită deoarece acel manuscris a fost distrus într-un incendiu.