Unul dintre cele mai misterioase locuri din România, despre care se spune că e plin de fenomene paranormale, sunt Munții Bucegi.

De-a lungul timpului au existat mărturii de tot felul despre anumite tuneluri, construite de daci, și care au fost folosite de armatele germane în cel de-al Doilea Război Mondial, pentru a se putea retrage mai repede în Transilvania.

Este cunoscut faptul că armata germană, una destul de numeroasă, dislocată în sudul României și în zona petrliferă de la Ploiești, s-a retras destul de repede în Transilvania, fără prea mari pierderi. Deși soldații români și cei ruși au vrut să anahileze cât mai repede forțele germane care se aflau în România, la momentul 23 august 1944, acest lucru nu s-a întâmplat ca urmare a unei retrageri extrem de rapide. Atunci s-a spus că germanii au descoperit tunelurile dacice care traversează Bucegii dintr-un capăt în celălalt

Adevărul despre tunelul de sub Bucegi

Este cunoscut faptul că în al doilea răboi mondial, soldații germani au lucrat la celebrul tunel Izvor. Lucrările la acest obiectiv de cale de ferată au fost demarate de CFR, în anul 1913. Era vorba despre construirea unei linii de cale ferată pe direcția Târgovişte – Pietroşiţa – Sinaia. Atunci s-a decis o penetrare prin Masivul Bucegi, în zona „Păduchiosu”. Lucrările au fost reluate în 1941 de către trupele germane care au terminat tunelul dar nu au reușit să îl betoneze în întregime.

Se mai spune că în anul 1984, Securitatea a luat decizia de a detona cele două intrări în tunel, pentru a nu exista un pericol de traversare foarte rapidă a masivului Bucegi, de forțe ostile, cu trimitere directă la Uniunea Sovietică.

Legenda mai spune că nemții au lărgit de fapt tunelul descoperit pe sub Bucegi, construit de de daci.

Babele și Sfinxul Bucegilor

Un alt mister nedeslușit de specialiști se află chiar pe platoul Bucegilor, unde tronează celebrul Sfinx și unde turiștii pot vedea de aproape celebrele ”Babe”.

Geologii susțin că Sfinxul s-a format pur și simplu natural, ca urmare a vântului puternic din zonă. Subiectul nu este îmbrățișat de adepții teoriei conspirațiilor, care susțin că pe platou există și alte stânci care nu au fost ”sculptate” de natură sub forma unui craniu uman.

Legendele susțin că Sfinxul ar fi simbol sacru al dacilor, care îl venerau pe Zamolxe. Alte voci susțin teoria că între Sfinxul din Bucegi şi Sfinxul din Egipt există un tunel al timpului, tridimensional, un culoar energetic.

Babele au fost supranumite „Altarele ciclopice din Caraiman”, fiind închinate pământului și cerului, soarelui și lunii, ca și lui Marte, zeu al războiului. Despre apariția lor s-au format legende și teorii. Unii cercetători apreciază că agenții modelatori au fost apa și vântul cu sprijinul înghețului și dezghețului. Cu toate astea, misterul Babelor rămâne nedeslușit nici în ziua de azi.

”Gura de Rai”, locul unde dispare oboseala

Cei care ajuns în zona Vârfului Omu, susțin că există un loc unde oboseala acumulată ca urmare a ascensiunii pe munte dispare pur și simplu. Locul este numit „centrul Pământului“, și ar face legătura între cer şi pământ.

Cei care au ajuns în zonă susțin că energiile pozitive care se găsesc în zonă vindecă anumite boli și face ca oboseala să dispară ca prin minune. „Gura de Rai“ ar fi situată pe drumul dintre Cabana Omu spre Peştera. Un alt loc cu puteri similare a fost identificat şi pe o pantă de lângă Sfinx.

Specialiștii vorbesc despre faptul că în aceste zone există tot felul de anomalii magnetice care sunt benefice organismului uman.

„Apa vie“ de la izvorul sacru al Dacilor

În zona Bucegilor există cascada celor ”șapte izvoare”, unde se spune că apa are puteri tămăduitoare. Aflată între lacul Bolboci şi lacul Scropoasa, pe Valea Ialomiţei, despre cascadă există tot felul de legende și mituri.

Studiile microbiologice au arătat că apa din ”Cascada celor 7 izvoare” este considerată ca fiind cea mai pură din lume, fără azotiţi şi azotaţi. Se spune că apa trece printr-un câmp magnetic sau printr-un zăcământ de argint care face ca bacteriile să nu se poată dezvolta.

Internauţii scriu despre faptul că cele șapte izvoare sunt de fapt ale lui Zalmoxe

Cărarea care nu există

Mergând pe Valea Comorilor, urcând pe traseul Jepii Mici, se poate ajunge într-o zona unde, uneori, apare o cărare îngustă de vreo 20 de centimetri, paralelă cu potecă principala.

Singură problema este că, în realitate, cărarea respectivă nu există, ba chiar se spune că cei care se aventurează pe această cărare dispar fără urmă.

Unii spun că, de fapt, cărarea ireală este o iluzie optică, în timp ce alții dau vină pentru eventuale dispariții pe faptul că traseul Jepii Mici este unul extrem de periculos.