Nicolae Ceaușescu ajunge al doilea din „Olimpul” comunist. Represiuni, un accident aviatic și multe epurări

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google Urmărește-ne pe Google News

Perioada 1954-1959 este în viața politică a lui Nicolae Ceaușescu este poate cea mai plină de evenimente extreme.  În 1954, are 36 de ani și „21 ani de activitate revoluționară”. Este pe poziții de forță, dar, pentru prima dată, de la ieșirea din ilegalitate este la un pas de moarte. A fost, la un pas, de a fi scos din conducerea de partid, într-o vreme când acest fapt ar fi putut duce în cel mai fericit caz spre închisoare sau domiciliu forțat. Cumva, Ceaușescu a reușit să treacă peste toate, devenind indiscutabil favoritul care „creștea” în umbra lui Gheorghiu Dej.

Nicolae Ceaușescu, în Prezidiul MAN

Până la 3 octombrie 1955, Nicolae Ceaușescu, pe lângă postul de Secretar al CC al PCR, a fost membru al Prezidiului Marii Adunări Naționale (MAN), deputat și Președinte al Comisiei de Politică Externă. Împlinise în acel an 37 de ani. Prezidiul Marii Adunări Naționale era practic instituția care gestiona șefia statului român. A funcționat în perioada 1948-1961.

La 1 octombrie 1955, Gheorghiu Dej va reveni la șefia PMR.  În mai 1955, România devine membră a Tratatului de la Varșovia. În 1956, la Congresul XX al PCUS, Nikita Hrusciov a dat tonul destalinizării la Moscova. Între timp, încă din vremea lui Stalin, după 1948, Iugoslavia se rupsese de linia sovietică. De aceea, România privea cu neîncredere spre vecinul de la sud-vest. Însă, în Ungaria, statul vecin de la vest, urmau să aibă loc transformări.

Atacatorul din Cracovia avea arme și muniție în mașină. Prima țintă a fost un tramvai

Portofelul digital, noua identitate a românilor. Ce se întâmplă dacă pierzi telefonul pe care ai toate actele

Coordonarea epurărilor în rândul studenților de la Cluj

În perioada 23 octombrie-4 noiembrie 1956, la Budapesta are loc Revoluția maghiară. Reformistul comunist Imre Nagy încearcă reforme. Ambasador sovietic la Budapesta este Yuri Andropov. Acesta va coordona direct intervenția trupelor sovietice pentru a înăbuși Revoluția din Ungaria.  Janos Kadar, adeptul liniei Moscovei însă cere sprijin sovietic iar revoluția cade sub șenilele tancurilor sovietice. Nagy, refugiat la Ambasada Iugoslavă e convins să vină în România. Va fi deținut la Snagov, apoi va fi judecat și executat la Budapesta în iunie 1958.

Nicolae Ceaușescu merge la Cluj, în centrul universitar din cel mai mare oraș al Ardealului. Are puteri depline. S-a scris despre faptul că Nicolaae Ceaușescu urmase în 1953 cursuri militare la București, la Academia I.V.Stalin. A studiat la Moscova, în cadrul Academiei „Mihail Frunze”. La Moscova, ar fi făcut cursuri cu Yuri Andropov, care mai târziu va deveni șeful KGB în perioada 18 mai 1967 - 26 mai 1982.  Se pare că de la el ar fi învățat metodele sovietice de represiune a opozanților.Vorbim de asasinate, arestări, internări în spitale psihiatrice, tortură, trimiteri în lagăre de muncă sau stabilirea domiciliilor forțate.  La Cluj, în 1956, au loc multe arestări, sute de exmatriculări, interogatorii dure, cu ajutorul Securității. A fost un test pe care Nicolae Ceaușescu l-a trecut cu brio. În 1956, Ionel Iliescu, fiul lui Alexandru Iliescu, alături de viitorul general Victor Stănculescu fac epurări masive în centrul universitar de la Timișoara.

Combaterea grupurilor Rezistenței anticomuniste

Perioada 1948-1958 a fost perioada în care Armata și Securitatea s-au implicat în confruntări și în operațiunile de lichidare a punctelor de rezistență anti-comunistă în special în zonele muntoase (Banat, Apuseni, Fărăgăraș, Muscel, Bucovina, Dobrogea). Ultimele puncte de rezistență au fost lichidate în 1960 în Muscel, 1962 în Apuseni.  Ultimul luptător anticomunist, Ion Gavrilă Ogoranu  a fost prins în anul 1976.

În toată această perioadă, atât cât s-a aflat angajat în cadrul Armatei cât și în calitate de Secretar al CC al PMR, Nicolae Ceaușescu a avut acces la informațiile despre aceste operațiuni, el coordonând  ideologizarea Armatei prin Direcția Politică Superioară a Armatei și, ulterior, politica de cadre a PMR.  Ideologizarea Armatei a insistat, evident pe convingerea soldaților în termen și cadrelor că membrii Rezistenței anticomuniste erau „sabotori”, „legionari”, „bandiți”, „dușmani ai poporului”.

 Valter Roman, predecesorul lui Ceaușescu la conducerea politică a Armatei

Valter Roman (Erno Neulander) era un activist comunist cu state vechi de ilegalist. Valter Roman (1913-1983) fost „interbrigadist” în Spania, unde se spune că a comandat atacul care a pus capăt la Majadahonda, vieții legionarilor Moța și Marin. A fost apoi la Moscova, unde a îndeplinit multe sarcini, venind în 1945 la București. Era colonel în Divizia Horea Cloșca și Crișan. În 1946 a condus Direcția de Educație a Armatei iar din 1947 până în 1950,  a fost șef al Direcției Superioare Politice a Armatei. Ceaușescu i-a succedat în funcție.

În 1951, a ajuns în CC al PMR și a fost numit Ministru al Telecomunicațiilor.  În 1952, este acuzat de „titoism”. În 1953, a fost epurat, în contextul faptului că era văzut ca „moscovit”. În 1954, primește din nou o sancțiune în partid pentru critici la adresa viziunii economice a partidului.

Apelul la „indezirabilul” Valter Roman

În 1956, însă, Partidul are nevoie de el. Ceaușescu era „cadristul” Partidului.  Avea 38 de ani. Știa că Roman era vorbitor nativ de maghiară. Roman îl știa pe Imre Nagy, „răzvrătitul” de la Budapesta. A fost trimis de către Dej să-l aducă pe Nagy la Snagov, în exil. Nagy a acceptat și în cele din urmă a ajuns să fie condamnat și executat la Budapesta.

Pe Valter Roman l-am amintit pentru că se știa că activiștii de partid aveau la reședințe, servitoare unguroaice. Nu știau românește ca să contracteze prietenii în București. Erau adepte ale curățeniei. În acest context, dată fiind originea maghiaro-evreriască a lui Valter Roman, activul de partid a decis să-l folosească în această operațiune de arestare a lui Nagy. Evident. un cadou făcut Moscovei.

Valter Roman era din 1954, Directorul Editurii Politice. Va rămâne acolo până în 1983, la moartea sa.  Fiul său, viitorul Prim Ministru Petre Roman va avea în tinerețe o scurtă prietenie cu Zoia Ceaușescu. A fost o prietenie căreia Elena Ceaușescu i s-a opus cu vehemență.

Nicolae Ceaușescu, loial lui Gheorghiu Dej. „Mini - revoluția” de la București

Dej, mândru de acțiunile lui Ceaușescu se va baza pe el și la Centru. De prin 1956, s-a creat un grup care a înțeles că dacă Moscova dăduse undă „verde” schuimbărilor, se putea încerca și a București. Iosif Chișinevschi și intelectualul Miron Constantinescu au gândit o mamevră pentru ca la plenara din vara lui 1957, Dej să fie îndepărtat de la partid.

Cei doi au încercat să vorbească despre acest lucru unui alt comunist influent, Alexandru Moghioroș. Acesta însă nu va percuta la sfaturile tovarășilor săi. Astfel, Plenara din 28 iunie-3 iulie 1957 s-a soldat cu epurarea lui Chișinevschi și a lui Miron Constantinescu. Chișinevschi era coleg de Secretariat al CC al PMR cu Nicolae Ceaușescu. Evident, Ceaușescu, un „cadrist” feroce, dacă a avut informații n-a ezitat să le folosească. Mai scăpa de 2 rivali care-l încurcau pe Dej și, evident, pe el.

Elena Ceaușescu finalizează studiile universitare, Nicolae e la un pas de moarte

Elena Ceaușescu studiază la Facultatea de Chimie Industrială. Urmează cursurile la seral. Se înscrie în octombrie 1955. Are 39 ani sau 36 ani, în funcție de anul nașterii 1916 sau 1919.  Își ia licența în 2 iulie 1957. Va lucra pe un post creat special pentru ea ca laborantă sau cercetător debutant la ICECHIM, instituție spre conducerea căreia va urca lent, pe măsură ce soțul ei se apropia tot mai mult de prima poziție în Partid.

La 4 noiembrie 1957,  un avion oficial cu delegația românească plecată la Moscova să aniverseze 40 de ani de la Revoluția din Octombrie se părbușește. Prăbușirea are loc în zona Aeroportului Vnuovo. În acel accident, murise Grigore Prioteasa, Ministrul de Externe. Dej evitase la mustață urcarea în acel avion.  Invocase că era bolnav de gripă.

Nicolae Ceaușescu era Secretar al CC al PMR, responsabil de cadre. Fusese Președintele Comisiei de Politică Externă a MAN până în 1955. Studiase câteva luni la Moscova. Aceasta a fost logica prezenței sale în acel avion. Ceaușescu a fost rănit atunci. a înmormântarea lui Prioteasa, Ceaușescu duce coșciugul cu o mână bandajată, atârnatî de gât pe sub manta (mâneca stângă a mantalei era goală).

Nicolae Ceaușescu și masacrul de la Vadu Roșca

4 decembrie 1957 este o dată cheie în destinul politic al lui Ceaușescu. Are 39 de ani.  Trecuse o lună de când scăpase cu viață din accidentul de la Vnukovo. Acum, va apărea în postura de călău al țăranilor. Pe fondul bolii de gripă, Dej îi delegase pe termen limitat atribuțiile de lider de partid și implicit coordonarea colectivizării lui Gheorghe Apostol. Acesta l-a trimis pe Ceaușescu, în Vrancea. Ceaușescu nu mai era la Agricultură sau la Armată, dar era la „cadre”. Adică avea ascendentul funcției care îi permitea să fie pe teren.

Se știe că Nicolae Ceaușescu văzând că prim-secretarul fusese ridiculizat și satele vrâncene clocoteau de răzvrătire, a decis să intervină. Luase un batalion de Securitate de la Tecuci. A tras, după 3 salve succesive de avertisment, în plin. Au murit 9 oameni (un copil de 14 ani, o femeie de 28 ani și 7 bărbați cu vârste între 22 și 49 de ani).

Ceaușescu la vânătoare.Sursa foto: arhiva EVZ

Pentru Ceaușescu, totul s-ar fi putut finaliza atunci din punct de vedere politic

Dej a făcut o comisie internă de anchetă. Alexandru Drăghici care tot din 1952 începuse activitatea de torționar comunist susține varianta lui Ceaușescu-legitima apărare. Gheorghe Apostol susține că Dej se gândise serios să-l îndepărteze pe fostul lui protejat încă din închisori. Dar cum Gheorghe Apostol avusese și el un incident în 1945, fiind împușcat din greșeală de un tovarăș comunist care lucra sub ordinele Anei Pauker, Îl iertase pe acel activist. Acum, l-a iertat pe Ceaușescu. Probabil că Dej, cumva recunoscător lui Ceaușescu pentru că l-a scăpat de Chișinevski și Miron Constantinescu, a închis „dosarul Vadu Roșca”.

A intervenit Moscova?

Putem deduce că Nicolae Ceaușescu era un apropiat al Moscovei în acei ani. Indirect, o scrie generalul de Securitate Pacepa în „Orizonturi roșii”. Ceaușescu își atribuise meritele retragerii trupelor sovietice din România ca „prieten al lui Hrusciov” și prin faptul că ar fi gestionat trimiterea unor informații secrete științifice la Kremlin. A fost sau nu așa, vorba lui Herodot, nu vom ști niciodată sigur. Sigur este că în biografiile lui Ceaușescu, acest incident n-a fost amintit vreodată. Și nici la momentu succesiunii lui Dej, Apostol, care părea favorit nu l-a amintit.

Retragerea trupelor sovietice

La reuniunea din 24 mai 1958 a Tratatului de la Varșovia, Hrusciov a dezvăluit că URSS avea o nouă politică militară. 34 000 militari sovietici ar fi urmat să fie retrași în interiorul granițelor URSS.  Evident, Bucureștiul a devenit favorit pentru că își dovedise loialitatea față de Moscova.

Gheorghe Gheorghiu Dej și Nikita Hrușciov, Nicolae Ceaușescu Sursa foto: Wikipedia

Din iunie 1958 și până la 17 august 1958, toți militarii sovietici din România au fost retrași în URSS. Nicolae Ceaușescu și-a atribuit conform memorialisticii generalului Pacepa acest rol:

„Îți aduci aminte (se adresa lui Pacepa, în timp ce jucau șah n.a.) cum am luat proiectul, (era vorba de un proiect de aliaje speciale, luat contra cost de spionajul românesc de la un specialist german „Herbert”, n.a.) mi-am făcut un plan, si i-am pus totul pe masă lui Hrusciov ? A doua zi, după ce experții i-au spus ce comoară incredibil de mare i-am dat, m-a îmbrățişat şi m-a sărutat pe amîndoi obrajii. „Nu cred că mai avem nevoie să ținem trupe sovietice în România, tovarăşe Ceausescu. Ne este de ajuns că vă avem pe dumneavoastră acolo", mi-a spus Hrusciov”

„Lotul Noica - Pillat” sau teama de urmările retragerii trupelor sovietice

Acțiunile de arestări și epurări precum cea din „Lotul Noica-Pillat” se încadrează în logica leaderhipului comunist românesc de a preveni manifestările ostile regimului. A fost o altă acțiune similară celei cunoscute drept  „noaptea demnitarilor” din 5/6 mai 1950.   Existând teama de manifestări fățișe, violente, precum cele de la Budapesta, regimul a preluat inițativa. Rămăseseră în afara temnițelor mulți apropiați sau simpatizanți intelectuali ai celor arestați în 1950.

Una din motivațiile acestei acțiuni a fost la fel ca acțiunea de epurare de la Cluj coordonată de Ceaușescu în timpul Revoluției din 1956. Nicolae Ceaușescu spusese de nenumărate ori că intelectualii „trăiesc pe spinarea clasei muncitoare”.

În perioada 11 decembrie 1958-4 ianuarie 1960, au fost operate arestări ale unor intelectuali precum Constantin Noica, Dinu Pillat, Alexadru Paleologu, Așavir Acterian,  Nicolae Șteinhardt. Cei arestați au fost judecați în 1960 și condamnați la ani grei de închisoare.  Vor fi eliberați în intervalul 1962-1964, când s-a produs amnistia deținuților politici din România.

Epurările din anii 1958 și 1959

În 1958, de exemplu, Leonte Tismăneanu. soțul Herminei Marcusohn Tismăneanu și tatăl politologului Vladimir Tismăneanu avea importante funcții pe linie educațională. Fusese „inter-brigadist” în Spania, își pierduse brațul drept în 1937, pe frontul spaniol, luptând contra franchiștilor. Lucrase după aceea  la Radio Moscova, studiase o vreme literatura. Ulterior, după război, în România, a fost șef de catedră la importante instituții politice de partid. Este Universitatea „C.I.Parhon ”din București. Școala de Științe Sociale „A.A. Jdanov”. A fost redactor la revista pragheză „Pentru pacea trainică, pentru democrație populară”. Este director adjunct la ESPLA. Editura de Stat pentru Literatură și Artă.

Epurarea lui Tismăneanu începe la plenara din iulie 1958.  Este evident rolul lui Nicolae Ceaușescu, el răspunzând de cadre. Ceaușescu are 40 de ani și „25 ani de activitate revoluționară”, cum aveau să scrie biografii săi mai târziu.  Leonte Tismăneanu pierde funcțiile de coordonare universitară și postul de conducere de la editură. Va fi exclus din partid în 1960, fiind reprimit în 1964.  În 1960, a suferit un infarct, apoi a condus Secția Culturală a Sfatului Popular al  Raionului Tudor Vladimirescu până la reprimirea în partid, după care devenit redactor la Editura Meridiane. Fiul său, Vladimir a fost coleg de liceu cu Nicu Ceaușescu.

La 28 iulie 1959, are loc un jaf la Banca Națională a României. Nicolae Ceaușescu a avut prileju de a ancheta numeroși menbri de partid și șefi de subunități din sistemul militar. Decretul 410/ 1959 închide mânăstiri, determină anchetări pentru un mare număr de călugări și călugărițe în octombrie 1959. În noiembrie 1959.

Ceaușescu, „pe lista scurtă” a succesiunii lui Dej

Perioada delimitată de anii 1958 și 1959  a fost  sezonul unor alte epurări, în contextul contracarării „hruscioviștilor”. Erau vizați membri importanți de partid dar și intelectuali. Nici mânăstirile nu au fost cruțate, fiind considerate locuri unde s-ar fi propagat învățături reacționare sau legionare.

Nicolae Ceaușescu are în 1959, 41 de ani și „26 ani de activitate revoluționară”. A a fost evident implicat politic în toate aceste acțiuni, din funcția sa de Secretar al CC al PMR, responsabil cu politica de cadre a PMR. Toate funcțiile principale în statul român reveneau exclusiv membrilor de partid. De aceea, Ceaușescu avea de lucru din plin.

Din aceste considerente, Nicolae  Ceaușescu a ajuns definitiv, în anul 1959,  să fie considerat favoritul succesiunii lui Dej. Sau cel puțin, putem spune ca intrat definitiv „pe lista scurtă”.