Ca o vulpe suplă, sau asemănător lupului, lupul cu coamă a evoluat diferit de ambele specii.
Deşi nu sunt înrudite, când stă pe loc lupul cu coamă arată foarte mult ca vulpea roşcată. Urechile mari, triunghiulare şi albe, foarte mobile, şi gâtul alb, mare, sub botul negru şi proeminent, îi dau un aspect foarte similar cu al unei vulpi.
Lupul are coamă lungă, neagră între umeri, şi coadă uimitoare, cu vârf alb. Picioarele lungi îi permit să se mişte uşor şi să vadă la mare distanţă în iarba înaltă şi deasă unde trăieşte. În spaţii deschise are un mers unduitor, ciudat, dar prin iarba înaltă merge cu pas mai lung şi salturi scurte.
Lupul cu coamă cântărește în medie 23 de kg la maturitate, măsoară 90 de cm înălțime, are o lungime de 100 de cm și o coadă lungă de alți 45 cm. Lupul cu Coamă este de asemenea cunoscut pentru mirosul greu de suportat pe care-l lasă pentru a-și marca teritoriul, lucru pentru care a fost poreclit chiar și cu apelativul de „lupul sconcs”.
Ne puteți urmări și pe Google News
Specia trăiește în mai multe zone protejate, inclusiv parcurile naționale Caraça și Emas din Brazilia.
Lupul cu coamă este un singuratic – mai mult ca o vulpe decât ca un lup -, deşi când este hrană din abundenţă se adună mai mulţi. Îşi foloseşte auzul excelent pentru a localiza, pândi şi sări asupra prăzii, omorând-o printr-o muşcătură de gât sau de şira spinării.
Lupii prefer mamiferele – mai ales paca, rozătoare mari -, dar mănâncă şi tatu, păsări, chiar şi peşti. Cu toate acestea, se remarcă prin proporţia de materie vegetală din dietă, îi place mărul-lup, ca o roşie, fructul plantei lobeira, şi adesea mănâncă diverse alte fructe şi rădăcini. Această dietă bogată în fructe este esenţială pentru sănătatea animalului.
Când au fost ţinuţi în captivitate şi li s-a oferit o alimentaţie exclusiv carnivoră, lupii au făcut pietre la rinichi şi la vezica biliară.
Lupii cu coamă au nevoie de zone mari, deschise şi sunt dificil de ţinut şi chiar mai greu de înmulţit în grădini zoologice. Conservarea acestei specii se bazează pe zone mari de protecţie pentru habitatele lor.
În perioada de împerechere, în lunile aprilie-iunie, masculii și femelele pot fi văzuți împreună pe același teritoriu. De multe ori ei vâneaza în haită. După o perioadă de gestație de aproximativ 2 luni, femela face de obicei 2 pui, însă în unele cazuri numarul poate fi de 1-5 pui. Puii au la naștere 340-400 g fiecare, au corpul acoperit cu blaniță neagră, doar coada este albă.
După înțărcare, puii sunt hrăniți de ambii părinți cu carne adusă de aceștia. Ei ajung la maturitatea sexuala după 12 luni.
Recomandările noastre
