Muzeele europene își retrag cele mai valoroase comori din expoziții, de teama furturilor. Vizitatorii vor vedea tot mai multe replici

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google Urmărește-ne pe Google News

Un val de jafuri care vizează muzeele europene determină tot mai multe instituții să își regândească măsurile de securitate și să retragă din expoziții obiecte de patrimoniu de o valoare inestimabilă. Bijuterii istorice, colecții de aur și opere de artă sunt mutate în spații securizate sau înlocuite cu reproduceri, pentru a preveni noi furturi. Măsurile schimbă experiența vizitatorilor, care riscă să nu mai poată admira întotdeauna exponatele originale, în special în cazul muzeelor care dețin colecții emblematice, potrivit BBC.

Furturile din muzeele europene devin tot mai frecvente

Jaful de la Muzeul Luvru din Paris, unde hoții au furat bijuteriile Coroanei Franței, a readus în atenție vulnerabilitatea instituțiilor culturale în fața grupărilor specializate în furturi de obiecte de patrimoniu. După incident, Galeria Apollo, redeschisă în iulie 2026, la nouă luni de la jaf, a rămas fără comorile care atrăgeau odinioară vizitatorii. Pietrele prețioase care nu au fost furate au fost mutate într-un alt spațiu, în timp ce muzeul caută soluții pentru expunerea lor în condiții de securitate sporite.

Alte instituții europene au fost vizate de atacuri similare. Pe 27 august, hoții au pătruns în Muzeul din Villena, în sud-estul Spaniei, de unde au furat, în numai patru minute, o colecție de obiecte din Epoca Bronzului, care cuprindea aproape zece kilograme de aur.

La mai puțin de două săptămâni distanță, patru tablouri au fost furate de la Muzeul Renoir din Cagnes-sur-Mer, pe Riviera Franceză. Două dintre picturi au fost abandonate în grădinile din apropiere, în timpul fugii hoților, însă celelalte două sunt în continuare dispărute.

intrare Muzeul Luvru / sursa foto: dreamstime.com

Alte cazuri de furt

Un alt furt a avut loc în iulie, când persoane care s-au dat drept vizitatori au sustras colanul de aur de la Vix, vechi de aproximativ 2.500 de ani, dintr-un muzeu din Burgundia.

Potrivit Europol, furturile din muzee au cunoscut o creștere semnificativă în ultimii ani, iar metodele folosite de infractori au devenit tot mai agresive. Jean-Yves Goriou, șeful unității Europol pentru combaterea criminalității organizate în Uniunea Europeană, afirmă că datele transmise de statele membre indică „o creștere clară și accentuată a numărului de jafuri în muzee începând aproximativ din 2022–2023”.

Unele atacuri implică folosirea baroaselor și topoarelor pentru spargerea vitrinelor, a explozibililor pentru forțarea intrărilor și chiar a armelor de foc pentru intimidarea personalului și a vizitatorilor. În anumite situații, angajații au fost agresați sau imobilizați.

„Toate muzeele din lume sunt în alertă în acest moment”, a declarat un expert belgian în securitatea muzeelor.

Accesul publicului, care reprezintă una dintre principalele misiuni ale instituțiilor culturale, le expune în același timp riscului de furt. „Cel mai probabil, muzeele fac tot ce pot, ținând cont de constrângerile bugetare și de faptul că, prin însăși menirea lor, sunt deschise publicului”, afirmă Goriou.

Muzeele retrag obiectele de patrimoniu și le înlocuiesc cu replici

Pentru instituțiile de dimensiuni reduse, dispariția unei singure piese poate avea consecințe majore asupra colecției și asupra interesului publicului. Tezaurul de la Villena, furat din muzeul local, reprezenta o parte importantă a identității orașului. Colecția cuprindea obiecte din aur, argint, chihlimbar și fier, datând din Epoca Bronzului, care au rămas ascunse într-un vas timp de aproximativ 3.000 de ani, până la descoperirea lor, în 1963.

O situație asemănătoare este cea a colanului de aur de la Vix, piesa emblematică a Muzeului Pays Châtillonnais din Burgundia. Bijuteria, care cântărea 480 de grame, a fost descoperită într-un mormânt al unei femei celte care a murit în jurul anului 500 î.Hr. Obiectul reprezenta o mărturie rară a meșteșugului european din Epoca Fierului. Muzeul avea deja două reproduceri fidele ale colanului, realizate din aur.

Ce trebuie să știe cei care vizitează muzeele

Una dintre acestea fusese împrumutată pentru o expoziție organizată în altă regiune a Franței, deoarece instituția refuzase să trimită originalul.

Replicile sunt folosite de mult timp de muzee pentru a proteja obiectele fragile, valoroase sau dificil de transportat. În urma valului recent de jafuri, această practică ar putea deveni însă mult mai răspândită, inclusiv pentru exponatele care până acum erau considerate indispensabile pentru o experiență autentică de vizitare.

În Franța, Dominique Garcia, președintele Institutului Național de Cercetări Arheologice Preventive, a propus extinderea utilizării reproducerilor, în timpul prezentării unui plan național de securitate. Planul francez, care cuprinde 33 de măsuri, pune însă accentul și pe retragerea temporară a obiectelor vulnerabile din expoziții, până la identificarea unor soluții de protecție adecvate.

Mai multe muzee au început deja să aplice astfel de măsuri. După un jaf armat comis în 2024 la Muzeul Hiéron din Burgundia, directoarea Maud Siron a decis să nu mai expună cele mai valoroase opere ale instituției, pentru a evita riscul pierderii lor definitive.

Muzeul Cognacq-Jay din Paris a renunțat să includă o pereche de cercei valoroși într-o expoziție planificată, iar Muzeul Carnavalet a înlocuit, în 2026, o bijuterie de mare valoare cu un desen și o broșă cu strasuri.

Vizitatorii riscă să piardă contactul cu obiectele originale

Retragerea exponatelor originale poate influența experiența publicului, în special în cazul obiectelor care au o semnificație istorică deosebită. Potrivit lui Guy Turton, director al agenției internaționale MHM, specializată în strategii pentru public și colaborări cu galerii din întreaga lume, autenticitatea reprezintă unul dintre principalele motive pentru care oamenii aleg să viziteze muzeele.

Întâlnirea directă cu un obiect istoric le poate oferi vizitatorilor sentimentul unei legături cu trecutul, după cum explică specialistul: „sentimentul că un alt om a realizat, a folosit sau a întâlnit același obiect, uneori cu secole în urmă”. Această conexiune poate influența inclusiv decizia publicului de a vizita o instituție și de a plăti un bilet de intrare.

Din acest motiv, înlocuirea originalelor cu replici presupune și o comunicare transparentă din partea muzeelor.

„Dacă vizitatorii se așteaptă să vadă un original și descoperă o replică fără nicio explicație, pot simți că experiența oferită valorează mai puțin”, spune Turton. „Dacă muzeul explică transparent de ce folosește o replică și ce le permite aceasta să descopere, experiența poate câștiga în valoare.”

Ce spun cercetătorii

Ellie King, directoarea firmei de consultanță muzeală Crown Cultures și cercetătoare în domeniul experienței vizitatorilor, consideră că publicul poate accepta mai ușor aceste schimbări atunci când înțelege motivele pentru care originalele sunt păstrate în spații securizate.

„Pentru vizitatori, povestea pe care o spune un obiect poate fi mai importantă, mai ales dacă aceasta li se pare foarte relevantă și simt o legătură personală cu ea”, afirmă King.

Un exemplu al interesului publicului pentru obiectele originale este tapiseria de la Bayeux, care urmează să fie împrumutată în mod excepțional British Museum, în perioada renovării sediului său permanent din Franța. Interesul pentru această broderie veche de aproape 1.000 de ani a fost foarte mare, prima serie de bilete epuizându-se într-o singură zi. Vizitatorii au format cozi pe strada Great Russell pentru a putea admira exponatul.

Muzeele impun distanțe mai mari între vizitatori și exponate

Pe lângă retragerea obiectelor valoroase și utilizarea reproducerilor, instituțiile culturale iau în calcul și măsuri suplimentare de protecție pentru exponatele care rămân în sălile de expoziție. Printre acestea se numără vitrine mai rezistente, sisteme de alarmă, supraveghere sporită și bariere care limitează apropierea publicului.

Deși aceste măsuri pot reduce riscul de furt, ele pot afecta modul în care vizitatorii interacționează cu operele de artă. Guy Turton atrage atenția asupra importanței apropierii fizice de exponate, care le permite oamenilor să le observe detaliile și să le privească din unghiuri diferite.

„În cercetările bazate pe observație, constatăm în mod repetat că vizitatorii se implică mai profund atunci când se pot apropia de un obiect, îi pot examina detaliile și îl pot privi din unghiuri diferite”, explică specialistul. „O distanță mai mare și bariere mai vizibile pot slăbi această legătură, mai ales dacă fac experiența să pară distantă sau prea formală.”

Ce se întâmplă în Marea Britanie

În Marea Britanie, regulile aplicabile obiectelor culturale asigurate prin schema de garantare de către stat impun deja măsuri stricte pentru exponatele ușor de transportat, precum bijuteriile și obiectele din aur și argint. Acestea trebuie păstrate în vitrine încuiate și prevăzute cu alarme, iar unele trebuie amplasate la cel puțin un metru de vizitatori.

Muzeele care nu dispun de suficient personal pentru a supraveghea corespunzător anumite galerii pot fi nevoite să le închidă temporar.

Furturile recente au determinat și o evaluare mai atentă a condițiilor în care operele de artă sunt împrumutate altor instituții. James Ferrer, expert în artă și muzee la brokerul internațional de asigurări Lockton, afirmă că securitatea a devenit un criteriu esențial pentru asigurători și instituțiile care găzduiesc temporar exponate valoroase.

Cu toate acestea, scopul măsurilor suplimentare nu este limitarea schimburilor culturale, ci asigurarea unor condiții care să permită circulația în siguranță a obiectelor de patrimoniu.

„Rolul nostru este să facilităm împrumuturile, nu să ridicăm o barieră care să împiedice realizarea lor”, afirmă Ferrer.

Măsurile de securitate pot deveni parte din experiența muzeală

Unele instituții încearcă să transforme măsurile de protecție într-un element care să contribuie la experiența vizitatorilor, în loc să o limiteze. Un exemplu este tabloul „Rondul de noapte” de Rembrandt, expus la Rijksmuseum, în spatele unui perete de sticlă, unde publicul poate urmări procesul de restaurare.

În acest caz, bariera de protecție le oferă vizitatorilor posibilitatea de a observa o activitate care, în mod obișnuit, se desfășoară în spații inaccesibile publicului.

Guy Turton consideră că muzeele trebuie să găsească modalități prin care să păstreze apropierea publicului de exponate, chiar și atunci când sunt nevoite să introducă restricții suplimentare.

„Dacă măsurile de securitate creează o distanță fizică mai mare, muzeele trebuie să depună eforturi suplimentare prin explicații, transparență și modul în care concep experiența de vizitare, pentru a păstra sentimentul de apropiere”, spune Turton.

Pe măsură ce furturile din muzee devin tot mai frecvente, instituțiile culturale vor trebui să găsească un echilibru între protejarea patrimoniului și accesul publicului la acesta. Explicarea motivelor care stau la baza restricțiilor poate contribui la înțelegerea noilor măsuri de către vizitatori.