Momentele în care România a fost tâlhărită ca-n codru de arbitri. Motivul pentru care „tricolorii” erau vânați

sursa: x.com

România s-a autodepășit deja la Euro 2024, obținând o calificare în „optimi”, la care niciun suporter nu visa. Egalul cu Slovacia (1-1), de miercuri, a parafat chiar o performanță și mai mare. „Tricolorii” au câștigat Grupa E. Iar mai departe vor întâlni Olanda.

În avalanșa de entuziasm, declarații și analize, de după meci, s-a discutat și despre penalty-ul de care au beneficiat elevii lui Edi Iordănescu. Este, într-adevăr o fază grea, care naște controverse chiar și cu marele ajutor al VAR-ului. Se spune în fotbal că „e penalty când dă arbitrul”. Sau, în cazul de față se mai poate spune că e genul „50% - 50%.

România, jefuită de multe ori de arbitri

Dar, decizia cade pe umerii arbitrilor. Iar românii s-au bucurat la final de performanță. Așa cum argentinienii au făcut o fiestă națională, în 1986, după ce „pumele” au bătut Anglia în „sferturile” Mondialului mexican. A rămas primul gol al lui Diego Maradona, cel marcat cu mâna, poate cea mai mare greșeală din istoria fotbalului. Apoi, capodopera reușită de superstarul argentinian, care a driblat aproape toată naționala Albionului și a marcat.

Cu mult înainte de apariția VAR-ului, naționala României a avut serios de suferit din cauza arbitrajelor potrivnice. Este vorba despre meciuri foarte importante. În care „fluierașii” ne-au dezavantajat flagrant. După Revoluție, există, mai întâi, un exemplu la polul opus. La Mondialul din Italia, la debut, în jocul cu URSS, România a primit un penalty gratuit. Arbitrul uruguayan Juan Daniel Cardellino a sancționat un henț în afara careului. Era 1-0, Marius Lăcătuș a marcat și a stabilit scorul final: 2-0.

Codul Rutier. Situația în care permisul de conducere se reține pe loc. S-a schimbat legea

E doliu la Hollywood. Actorul care a făcut toată planeta să râdă a plecat

Meciul crucial cu Suedia, obsesia unei generații

Sărim peste timp, patru ani, și ajungem la Mondialul din America. În meciul cu Elveția, din faza grupelor, „tricolorii” au cedat cu 1-4. La scorul de 1-1, „ceasornicarii” au înscris după un henț evident, nesancționat de arbitrul tunisian Jouini.

Nu mulți își mai amintesc, din cauza intensității acelei partide și a altor coordonate pe care s-a fixat în memorie. Dar, la meciul din „sferturi”, pierdut cu Suedia, România a avut un penalty evident. Ilie Dumitrescu a fost faultat în careu, la 0-0, arbitrul englez Philip Don.

Euro 1996. România pierduse la debut cu Franța, 0-1, și juca un meci extrem de important, cu Bulgaria. La 0-1, Dorinel Munteanu a șutat sub bara transversală, mingea a căzut evident după linia porții, arbitrul danez Peter Mikkelsen a închis ochii.

sursa: colaj prosport.ro

Euro 2000. Meciul încheiat la egalitate, cu Germania, scor 1-1. Aici dăm peste „măcelarul” danez Kim Milton Nielsen. Care nu dă un penalty ce se vedea de pe Lună, la Adrian Ilie, la 1-1.

După un an, România e arbitrată din nou de Nielsen, la turul barajului cu Slovenia, scor 1-2. De această dată, Adrian Mutu e faultat clar în careu și arbitrul se face că nu vede. Deja, nu se mai putea vorbi despre erori umane, ci despr eo vânătoare.

În 2003, la Norvegia - România (1-1), atacantul gazdelor, John Carew, este lovit în mână de minge, în careul nostru. Arbitrul slovac ia o decizie uluitoare și dă penalty pentru nordici.

În toamna acelui an, la crucialul meci cu Danemarca (scor 2-2), arbitrul elvețian Urs Meier prelungește meciul peste minutele arătate și nordicii egalează. E drept, atunci am condus cu 2-1, iar Florin Bratu, Adrian Mutu și Florin Cernat au avut 5 mari ocazii de-a închide jocul. România a ratat barajul de calificare la Euro 2004.

În acea perioadă, președintele UEFA era Lennart Johannson. Suedezul ducea un război cu omologul de la FIFA, Sepp Blatter, căruia voia să-i ia locul. Majoritatea federațiilor europene îl susțineau pe Johannson. Nu și președintele FRF, Mircea Sandu, care era apropiat de Blatter. Iar delegarea și influențarea arbitrilor aparținea de UEFA. Concluziile sunt evidente. Nu întâmplător, din 2007, odată cu alegerea lui Michel Platini în fruntea UEFA, situația se schimbă. „Nașul” fiind un mare aliat al francezului.