Foto: Jean-Thomas Lesueur

– La summitul european de la Bruxelles, șeful guvernului italian, Giuseppe Conti, a reușit să-și impună condițiile în timpul negocierilor privind problema imigrației. Este Italia pe cale să preia rolul de lider în Europa?

Premierul italian Giuseppe Conte și liderul Consiliului European Donald Tusk FOTO: AGERPRES

– În această privință, cu siguranță. La citirea comunicatului Consiliului European descoperim o schimbare de ton, o cedare (pe care sigur că o putem aprecia ca fiind prea lentă), în sensul înăspririi reacției față de imigrația ilegală.

În vocabularul folosit găsim și eufemisme, și exprimări prudente, un întreg arsenal lexical de ponderare, însă mai ales găsim ridicată problema ONG-urilor, ceea ce reprezintă o noutate. Asistăm la o conștientizare a temerilor pe care le suscită în Europa chestiunea imigrației și la voința de a zăgăzui fluxurile migratorii din partea liderilor europeni.

Și, cu siguranță, aceste schimbări s-au produs mai ales datorită Italiei și Austriei.

S-a vorbit mult în timpul summitului că Italia bloca procesul de negociere prin revendicările sale particulare pe care dorea să le impună. Or, tocmai datorită rolului Italiei a avut loc această ședință de Consiliu, iar strategia europeană privind fluxurile migratorii s-a schimbat.

– Este important acordul semnat? Observăm că multe din decizii se bazează pe voluntariatul țărilor membre, mai ales în ceea ce privește înființarea posturilor de control în afara Uniunii Europene. Cum se va realiza acest lucru, în mod concret?

– Consider că Italia se va simți reconfortată în strategia sa de a refuza să primească vasele cu imigranți. În mod concret, totul conduce spre o eliminare a complexelor față de restrângerea imigrației și de interzicerea accesului în porturile naționale. Probabil că și Malta va profita pentru a-și înăspri condițiile de primire a vaselor cu imigranți.

În ceea ce privește deciziile care au fost luate la Bruxelles, ele se bazează într-adevăr pe voluntariat. Marea problemă pentru liderii europeni era ca acest summit să nu se transforme într-o psihodramă, care să se termine prost. Partizanii unei politici migratorii ferme câștigă, însă Bruxelles-ul și destul de multe state membre rămân încă blocate în optica unei politici europene concertate. Întreaga cultură europeană este o cultură a consensului și a compromisului. Iar această căutare a echilibrului este fragilă. La ieșirea de la Consiliu, doar Macron mai vorbea despre ideea unui „dialog european”. Ceilalți șefi de state și de guverne au insistat mai degrabă pe necesitatea de a asana fluxurile migratorii.

– Este poziția Franței una ipocrită?

– Da, este o poziție de tipul „da, dar totuși…”. De altminteri, Emmanuel Macron nu inventează nimic nou: François Hollande făcea același lucru, adică să primească cu mult mai puțini imigranți decât se stabilise, fără a asuma acest lucru public.

În realitate, Macron este ușurat că nu trebuie să-și asume în fața populației sale primirea de noi imigranți, dar public se bate cu pumnii în piept că respectă drepturile omului și că exercită și asupra Europei presiuni în această privință.

– De ce „recalcitranții”, precum Austria și Ungaria, au semnat acest acord, dacă el este atât de vag și de interpretabil?

– Conținutul acestui acord este într-adevăr foarte puțin constrângător. Însă Italia, de pildă, își va putea continua politica de fermitate față de imigrație, bazându-se pe ceea ce pare un permis în alb semnat de Consiliul European. Din punct de vedere politic, pentru ea este o victorie excepțională.

Austriecii și italienii își dau de altfel seama că poziția lor este exact cea așteptată de populațiile din Europa Occidentală. Acest lucru constituie o situație politică inedită: convergența dintre un mesaj purtat de liderii Europei Centrale și de italieni și așteptările unei mari părți a opiniei publice din Occident. Dacă, din punct de vedere politic, rezultatele summitului sunt încă greu de judecat, din punct de vedere sociologic și cultural se dovedește că țările Europei de Est au o influență considerabilă asupra întregii Europe. Un lucru de care Angela Merkel și Emanuel Macron trebuie să țină seama.

– Cum vor fi „triați” imigranții economici și refugiații care solicită azil? Ce mijloace vor fi folosite?

„Laboratorul” acestei măsuri va fi Italia. Vor trebui folosite resurse serioase, personal, materiale și proceduri, mai cu seamă la frontiera dintre Libia și Niger. Iar miza va fi durata procedurilor, care trebuie să se reducă de la câteva luni la câteva săptămâni.

Însă este de la sine înțeles că imigranții nu se vor opri de bunăvoie la aceste centre de triaj… De exemplu, un senegalez de 20 de ani care încearcă să ajungă în Europa nu fuge nici de război, nici de vreo persecuție, nici măcar de foamete, așadar nu are la dispoziție mijloace legale pentru a obține azilul; deci, nu se va prezenta la aceste centre din proprie inițiativă.

De aceea, trebuie găsite mijloacele pentru a institui o adevărată politică migratorie europeană și de a întări mecanismele de pază ale frontierelor externe europene. Or, acest lucru necesită cheltuieli de mai multe miliarde de euro: oricum, Uniunea Europeană va fi obligată să cheltuiască mulți bani pentru a pune la punct această politică cerută de popoarele de pe continent… Deoarece a conduce un imigrant clandestin la frontieră nu costă puțin.

– Ce se va întâmpla cu imigranții de pe navele de salvare închiriate de ONG-uri?

– Este pentru prima dată când acest subiect este abordat în concluziile unei ședințe de Consiliu European. Consider că, pentru o țară ca Italia, acest fapt deschide posibilitatea unui mai bun control al apelor sale, ba chiar posibilitatea de a merge să intervină în apropierea porturilor libiene pentru a bloca rețelele de traficanți de carne vie sau ONG-urile și punându-și astfel partenerii europeni în fața faptului împlinit.

De altfel, recurgând la acest tip de demersuri, Italia se va bucura de aprobarea populațiilor de pe întregul continent.

Acest acord european, semnat la summitul Consiliului European din 28-29 iunie, ar putea crea baza de acțiune pentru ca Italia să treacă la un alt nivel al politicii sale față de imigrație.

Atmosfera și mentalitățile din Europa se schimbă enorm: ne aflăm într-un moment crucial, mai ales în ceea ce privește respingerea și expulzarea imigranților. Așadar, acum a venit momentul și pentru o abordare juridică.