Marius Niculescu. sursa: evz
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește-ne pe Google News
Din cuprinsul articolului
Medalia George Cross (Crucea lui Gheorghe) este cea mai înaltă distincție civilă a Regatului Unit și a Commonwealth-ului. Asemănătoare ca prestigiu cu Crucea Victoria (acordată militarilor în fața inamicului), această medalie recompensează civilii și militarii pentru acte de cel mai mare eroism sau curaj remarcabil în circumstanțe de pericol extrem, în afara situațiilor de luptă.
A fost instituită la 24 septembrie 1940 de către Regele George al VI-lea în timpul celui de-al Doilea Război Mondial (pentru a recunoaște curajul de care dădeau dovadă civilii în timpul bombardamentelor). Ea se acordă doar pentru fapte care implică un risc major și direct pentru propria viață; poate fi acordată și postum. Medalia înfățișează pe avers scena în care Sfântul Gheorghe ucide balaurul, fiind înconjurată de inscripția "FOR GALLANTRY" (Pentru Curaj).
La 17 februarie 2026, organizația APOPO a transmis un mesaj care a întristat milioane de oameni din întreaga lume: „Cu profundă tristețe, vă anunțăm că mult iubitul nostru Ronin a trecut în neființă. În urma unui blocaj intestinal apărut brusc, în pofida tuturor eforturilor depuse de medici, starea lui s-a deteriorat continuu. Cu mare regret, s-a luat decizia de a-l eutanasia pentru a-i curma suferința. Șase ani și jumătate pe această planetă, dar el va dăinui pentru totdeauna în inimile noastre.”
Cambodgia este și astăzi una dintre cele mai minate țări din lume, o consecință a deceniilor de război civil, care s-a încheiat în 1998, odată cu capitularea ultimilor lideri ai Khmerilor Roșii și dizolvarea structurilor lor militare și politice. Se estimează că între 4 și 6 milioane de astfel de dispozitive au fost abandonate, în special în zonele rurale și de frontieră, fiind foarte greu de curățat din cauza amplasării lor.
Din 1979 și până în prezent, zeci de mii de cambodgieni au fost uciși sau răniți de aceste pericole ascunse, propulsând Cambodgia pe primul loc în lume la numărul de amputări cauzate de mine antipersonal. Regimul lui Pol Pot a achiziționat și primit cantități uriașe din aceste arme, în special din Uniunea Sovietică, China și Vietnam, inclusiv mine fabricate la uzinele din România (la Zărnești). Anul 2030 a fost stabilit de Cambodgia drept dată-țintă pentru a deveni o zonă liberă de mine antipersonal.
Un campion al adaptării
Șobolanul este un mamifer rozător omnivor, care aparține genului Rattus, din familia Muridae, subfamilia Murinae; mănâncă aceeaşi hrană ca oamenii şi are obiceiul să călătorească, la ocazie, cu orice mijloc de transport. În 1775, şobolanul obişnuit a debarcat în Boston, după o călătorie din Europa, iar pe la 1850, călătorise până în partea cealaltă a Statelor Unite, la San Francisco. Dinții lui cresc continuu (până la 12 cm pe an), forțându-l să roadă materiale dure precum lemnul, plasticul sau chiar betonul și țevile metalice pentru a-i toci și a-i menține la o lungime adecvată.
Șobolanul este foarte fertil și se înmulțește pe tot parcursul anului; o femelă poate naște de șapte ori pe an, aducând pe lume câte 6 până la 10 pui la fiecare gestație. Această rată rapidă de reproducere face ca o populație mică să devină o infestare majoră în doar câteva luni. După ultimele estimări, la fiecare om de pe Pământ revin câte doi șobolani. Șobolanul este unul dintre cele mai inteligente animale de pe planetă: are o memorie excelentă – învață trasee complexe și nu le uită niciodată –, trăiește în comunități bine organizate, cu ierarhii și relații sociale complexe și posedă un instinct de supraviețuire atât de dezvoltat încât biologii îl consideră unul dintre marii campioni ai adaptării.
Se adaptează remarcabil chiar și celor mai ostile condiții de mediu; nişte pui de şobolan în vârstă de numai trei zile, prinşi într-un congelator al unei uzine de procesare a cărnii, au fost găsiţi complet acoperiţi cu blană. Alţi pui de aceeaşi vârstă, aflaţi într-un mediu umed şi cald, nu aveau deloc păr. Capacitatea lor de a răspunde rapid la condiţiile externe este atât de mare încât a stârnit interesul cercetătorilor din întreaga lume. Singurătatea îi provoacă șobolanului stări asemănătoare depresiei, deoarece, prin natura lui, este un animal extrem de sociabil. Formează legături puternice cu membrii grupului, comunică permanent între ei şi îşi petrec mare parte din viaţă în comunităţi numeroase, în care cooperarea este esenţială pentru supravieţuire.
Este un înotător excelent și poate rezista sub apă până la 3 minute; de asemenea, poate supraviețui fără apă mai mult timp decât o cămilă. Își marchează teritoriul printr-o urină cu miros puternic, care acționează ca o amprentă chimică. Contrar reputației lor, șobolanii sunt animale foarte curate; ei se spală și se îngrijesc frecvent, mai des chiar decât pisicile. Pot manifesta forme surprinzătoare de empatie; experimentele au arătat că un șobolan liber încearcă adesea să elibereze un alt șobolan captiv, rănit sau bolnav și poate chiar renunța la hrană pentru a-l ajuta.
Există însă o trăsătură care le-a definit reputația de-a lungul secolelor: prudența, dusă până la extrem în fața necunoscutului. Biologii numesc acest comportament neofobie: șobolanul evită obiectele noi și preferă să-i lase pe alții să testeze primii eventualele pericole. Astfel, când descoperă o sursă necunoscută de hrană, gustă doar puțin; dacă nu se simt rău, revin. Această precauție a contribuit la supraviețuirea lor. Dr. Alan Buckle, cercetător la prestigioasa Universitate Reading din Marea Britanie, spune că a lucrat 30 de ani la dezvoltarea de noi otrăvuri - „și am eșuat”.
În culturile asiatice, șobolanul este simbolul adaptabilității, al inteligenței și al perseverenței, virtuți considerate indispensabile succesului. Ingenios și neobosit, el nu abandonează cu ușurință o provocare; fie că trebuie să găsească ieșirea dintr-un labirint, fie că își caută hrana, continuă să încerce până când reușește. Tocmai această tenacitate, împreună cu extraordinara sa capacitate de a se adapta, i-au conferit, în numeroase tradiții asiatice, statutul de simbol al prosperității, al norocului și al succesului.
HeroRats
APOPO este o organizație belgiană non-profit, cu sediul în Morogoro, Tanzania, care de peste 25 de ani antrenează șobolani africani gigantici marsupiali (din specia Cricetomys gambianus) pentru detectarea minelor terestre. Cunoscuți sub numele de HeroRats (șobolani-erou), aceștia pot cântări până la 1,5 kg, fiind însă suficient de ușori pentru a nu declanșa minele atunci când trec peste ele.
Șobolanii se folosesc de simțul lor olfactiv extraordinar de dezvoltat pentru a detecta substanțele chimice din minele antipersonal și din alte muniții abandonate pe câmpul de luptă. Ei pot scana o suprafață de mărimea unui teren de tenis în numai 30 de minute, o misiune care i-ar lua unui om echipat cu un detector de metale aproximativ patru zile. În acest fel, șobolanii au contribuit la redarea în siguranță a mii de hectare de teren comunităților locale.
În august 2025, Ronin, un HeroRat, a stabilit un nou record și a intrat în istorie drept cel mai eficient detector de mine din lume, fiind înscris în Guinness World Records; cu cele 109 mine terestre și 15 muniții neexplodate descoperite, el l-a depășit pe legendarul Magawa, care în 2020 a primit PDSA Gold Medal, cea mai înaltă distincție britanică acordată animalelor pentru acte de curaj și devotament, adesea comparată cu medalia George Cross.
Magawa este și primul șobolan din lume căruia i-a fost ridicată o statuie comemorativă, realizată pentru a-i onora contribuția extraordinară la deminarea umanitară și la salvarea de vieți omenești.
Există însă o trăsătură pentru care șobolanul nu este privit cu admirație, ci dimpotrivă. În imaginarul colectiv, el a devenit simbolul celui care fuge primul când apare pericolul, al celui care își caută propria salvare înaintea oricărei alte considerații. De aceea, în aproape toate culturile, expresia „șobolanii părăsesc corabia” desemnează comportamentul celor care își abandonează camarazii și dispar tocmai în momentul în care este cea mai mare nevoie de ei, când loialitatea și curajul sunt puse la încercare.
Politică și zoologie
În politică există greșeli, există incompetență, există oportunism; toate acestea sunt neplăcute, dar fac parte din natura umană și din istoria tuturor democrațiilor. Există însă un defect mai grav decât toate la un loc: lașitatea. Omul incompetent poate învăța, cel care greșește își poate corecta erorile; chiar și oportunistul își asumă uneori un risc pentru propriul interes. Lașul însă nu își asumă nimic; el provoacă furtuna și apoi fuge înainte ca ploaia să înceapă.
Acesta este unul dintre cele mai periculoase tipare de comportament din viața politică. Nu vorbim despre un lider aflat în opoziție, care critică de pe margine, și nici despre un comentator care analizează evenimentele din afara cercului decizional. Vorbim despre omul aflat chiar în centrul puterii, parte a mecanismului pe care îl contestă și la a cărui destabilizare contribuie, dar care refuză apoi să își asume consecințele propriilor decizii. Ori de câte ori o formulă de guvernare se prăbușește, o țară intră inevitabil într-o perioadă de incertitudine. Investitorii devin prudenți, administrația încetinește, iar societatea așteaptă să afle cine își asumă conducerea.
Într-o democrație funcțională, răspunsul ar trebui să fie simplu. Cel care revendică puterea trebuie să fie primul care își asumă și responsabilitatea. Nu poți pretinde autoritatea deciziei și, în același timp, să refuzi consecințele pe care aceasta le produce. Prea des însă, politica oferă spectacolul invers. Funcțiile de conducere ajung să fie privite ca poveri de care toată lumea încearcă să scape, nu ca misiuni pe care cineva este dispus să și le asume. În loc să conducă, unii lideri preferă să se retragă în umbră; în loc să ofere soluții, oferă tăcere; în loc să își asume puterea pe care au dorit-o, fug de responsabilitatea care o însoțește.
Șobolanul nu este un animal rău; el face numai ceea ce natura l-a programat să facă: se salvează pe sine. Problema apare atunci când un om politic începe să se comporte după aceleași reflexe. Când pericolul se apropie, când răspunderea bate la ușă, când trebuie luată o decizie dificilă, instinctul nu mai este să conducă, ci să se ascundă.
Politica însă nu urmează legile zoologiei. Un lider nu are dreptul să se comporte asemenea unui animal care își caută instinctiv cea mai apropiată vizuină atunci când apare pericolul. El este obligat să rămână pe punte exact în momentul în care furtuna începe. Pentru asta primește puterea, pentru asta primește voturile oamenilor, pentru asta pretinde respect.
Istoria este plină de conducători care au făcut greșeli enorme, dar pe care posteritatea i-a respectat pentru că și-au asumat consecințele. Oamenii iartă adesea eroarea, dar nu iartă niciodată lașitatea. Problema nu este doar una morală, pentru că lașitatea politică produce efecte concrete. Ea prelungește crize, blochează decizii, paralizează instituții și transmite societății un mesaj devastator: nimeni nu răspunde pentru nimic.
În orice organizație sănătoasă există o regulă simplă: cine provoacă schimbarea trebuie să fie pregătit să gestioneze consecințele ei. Dacă răstorni un guvern, trebuie să fii pregătit să construiești altul. Dacă ceri puterea, trebuie să fii pregătit să o exerciți. Cine aspiră la conducerea unei țări nu poate dispărea exact în momentul în care aceasta are cea mai mare nevoie de decizii. Diferența dintre un lider și un fugar politic este simplă: primul își asumă răspunderea pentru propriile decizii, al doilea caută permanent pe altcineva care să răspundă în locul său. În vremuri liniștite, această diferență poate părea minoră. În vremuri dificile, ea poate costa destinul unei țări întregi.
P.S. Dacă te-ai născut în 1924, 1936, 1948, 1960, 1972, 1984, 1996 sau 2008, te-ai născut într-un An al Șobolanului, potrivit zodiacului chinezesc. Anul 2020 a fost, de asemenea, Anul Șobolanului. Se crede că persoanele născute în acești ani sunt abile, inteligente și prospere.
