A fost un vot care a reprezentat, în cea mai mare măsură, așezările partinice între Democrați și Republicani, cu puține, infime excepții.

 

Votul reprezintă o sancțiune politică puternică. Nu decisivă, însă. Nimeni nu poate spune că Donald Trump a fost lovit mortal și că nu mai poate tracta politic sau că nu va fi reales. Din contra, sondajele de moment par să arate că nu avem de a face cu o înfrângere decisivă sau cu o pierdere de greutate electorală. Totuși procesul nu este fără urmări, pentru că multe dintre acțiunile derulate sunt fără precedent.

 

Putem să vorbim despre faptul că Democrații au jucat la risc maxim punerea sub acuzare a Președintelui. Pentru că Raportul Muller despre relațiile nepotrivite ale Președintelui American cu Rusia nu a produs impact major – din lipsa unor elemente obligatorii din anchetă, care nu au ajuns publice – și pentru că nu au avut depozițiile la audiere ale unui număr important din angajații Casei Albe și reprezentanții administrației – care au ales să nu răspundă citațiilor – au rezultat doar două capete de acuzare, abuzul de putere – perfect inteligibil și lesne de probat prin cele prezentate în audierile publice – și obstrucționarea justiției chiar prin blocarea audierilor în procese juridice. Au mai lipsit dosarul declarațiilor de avere ale lui Donald Trump și cel al discuțiilor din timpul mandatului său cu Vladimir Putin și negocierile personale nepublicate și nediscutate la nivelul administrației.

 

Ce putem spune despre procesul de dezbatere a capetelor de acuzare, uitându-ne la liniile de mesaj asumate, este că Republicanii au evitat să vorbească despre moralitatea și corectitudinea acțiunilor președintelui, nu au apărat legalitatea acțiunilor sale în punctele incriminate și cu atât mai puțin constituționalitatea acțiunilor lui Donald Trump în acest caz. Au vorbit doar în termeni de comunicare strategică, calificând procesul de punere sub acuzare drept o glumă proastă, o rușine, nu sunt fapte, refuzând să comenteze în orice fel faptele prezentate. Și aici avem un indicator al limitelor capacității republicanilor de a-l apăra pe Donald Trump fără să se compromită definitiv în ochii alegătorilor.

 

Mizele democraților sunt multiple, așa cum sau putut detașa în urma întregului proces din Camera Reprezentanților: prima este relevanța politică, iar aici Președintele Camerie, Nancy Pelosi a fost dublată de președinții comitetelor de intelligence și juridic, Adam Shiff și Jarrold Nadler, dintre care se va alege, cel mai probabil, viitorul vicepreședinte care-l va însoți pe buletinul de vot democrat pe Joe Biden, cel mai probabil. A doua țintă a actualului demers, în condițiile în care șansele pentru o super-majoritate pentru demiterea lui Donald Trump sunt practic nule, este alterarea majorității camerei superioare la viitoarele alegeri din noiembrie 2020, în orice caz, dacă nu câștigarea majorității în Senat de către democrați, impunerea unor costuri majore pentru Republicani.

 

Acțiunea are lor nu numai cu risc mare, ci și cu asumarea unor pierderi importante de către Democrați. Deja o parte au fost asumate și vizează reprezentanți democrați în state conduse de guvernatori republicani, respectiv care votează Trump. Aceștia și-au asumat să nu mai fie realeși dar să marcheze faptul că apără Constituția Statelor Unite, Declarația de Independență și mai ales principiul supremației legii, nimeni nu e mai presus de lege. În plus, se crează o presiune majoră asupra Senatului, majoritar republican, cel care organizează judecata președintelui pe cele două capete de acuzare, și acest lucru în condițiile reproșului unanim al republicanilor privind organizarea proastă și neechilibrată a dezbaterilor din Camera Reprezentanților. O trecere pe repede înainte, fără martori și fără dezbateri prin Senat, va pune presiune asupra publicului republican și va aduce costuri importante partidului lui Donald Trump.

 

Pe de altă parte, nu cred că pot fi negate, în același timp, victoriile Republicanilor și ale lui Donald Trump cu această ocazie: procedura de impeachment ar putea să-l împingă de președintele Statelor Unite către un al doilea mandat, potențând realegerea prin victimizare, prin impulsul dat în urma procedurii finale, prin oferirea unei teme majore de campanie din acest proces. Apoi există două praguri pe care Republicanii nu au fost nevoiți să le treacă, fapt care arată fragilitatea șanselor de a demite președintele: nu au renunțat la Rudy Giuliani, delimitând activitățile președintelui de cele ale avocatului personal, chiar dacă anumite semnale au apărut în ultimele 3 săptămâni în acest sens, fără ca Președintele să asume explicit pasarea responsabilității; apoi Republicanii nu au acceptat că Președintele a greșit/a încălcat legea, nici măcar la un nivel minor, nesemnificativ, care nu generează condițiile punerii sub acuzare.

 

Atât timp cât pragurile care forțau sau măcar apropiau demiterea nu au fost încălcate, poziția președintelui Trump rămâne solidă. Nu întâmplător mesajele sale sunt unele de așezare a întregii retorici pe criterii partizane, acuzând un atac la sine și la Partidul Republican. Totuși pozițiile și liniile de mesaj aduc costuri la nivelul reprezentanților, dar mai ales a Senatorilor. Costuri majore, traduse în ipocrizie, lipsă de credibilitate și mai ales plasarea apărării lui Donald Trump pe linii strict partinice, nu pe argumente și contracararea elementelor faptice care susțin punerea sub acuzare. Aici e probabil ca Republicanii să-și fi asumat costurile, estimându-le ca fiind acceptabile.

 

Dar cea mai probabilă analiză a vizat costurile derulării unui proces real sau asumării unor probleme în comportamentul președintelui versus respingerea lor de plano și abordarea temei punerii sub acuzare de pe poziții partizane, negaționiste, propagandistice și inflexibile. Vor fi sacrificați senatori republicani, așa cum vor fi sacrificați reprezentanți republicani, dar va fi salvat președintele! Dacă va fi așa sau nu, cum va curge procesul și mai ales alegerile din începutul lui noiembrie 2020, vom vedea în perioada următoare. Deși și aici putem concluziona, la final, dacă sacrificiul congressmanilor republicani din ambele camere a fost unul justificat, dacă a meritat sau dacă nu cumva jocul aceste ipocrit și necinstiti în discuțiile legate de impeachment nu va genera prăbușirea majoră a Partidului Republican în alegerile de anul viitor pentru Congres și Casa Albă. Oricum un an e drum lung până acolo!