Pornești ziua cu povestea unei tipe care lucrează într-un spital ca „ginecolog voluntar” și abia reusești să meditezi un pic asupra ideii de a merge la un spital și să te oferi pentru slujbă că descoperi cum o stea a tenisului mondial crede că e pârât întrun proces în care numele îi figurează pe lista reclamanților. Nu apuci să-ți faci cruce, încercând să alungi gândul cel rău, că ecranul din fața ta se îngălbenește cu informația că stăpânul banilor vine la o comisie parlamentară ca să lămurească spinoasa problemă a ratelor bancare care cresc precum producția la hectar pe vremea lui Ceaușescu. Cât e omul la audiere, aflu că favorita pentru funcția de procuror-șef european are nu mai puțin de 18 dosare la procuratură și, cât ai zice „pe alții i-a silit să demisioneze pentru o singură plângere penală”, văd că bugetul pe 2019, care acum câteva zile era subiectul numărul 1 al României, se strecoară printre comisiile din Parlament ca o nălucă. Nălucă- nălucă, dar președintele tot îl observă și sare cu picioarele pe rivalul său politic, încercând să salveze din mâinile lui banii pentru serviciile secrete. În toată hărmălaia asta se mai aude de undeva vocea stridentă a meteorologului care anunță că încep viscolele, un altul prinde un moment de acalmie și aruncă o snoavă despre cormorani și piscine, iar pe fundal mai distingi o reclamație că se fură semnăturile pentru o inițiativă legislativă sau că marele Mărgelatu s-a certat cu nevasta în plină stradă. Între timp, de la micul dejun până la masa de prânz, am mai aflat că se retrage din farmacii cel mai popular sirop de tuse pentru copii și că avocații trimiși din oficiu la procese ar merita mai mulți bani. Și peste toate plutește amenințarea implacabilă a perioadei care începe pe 14 februarie și se va termina tocmai pe 8 martie, un măcel de flori, șnururi, inimioare și nervi de bărbați, toate sacrificate pe altarul primăverii ce nu vine mai repede. 

Dar la sfârșitul unei astfel de zile cu ce rămâi? Poate doar cu ideea că vin alegerile și lumea începe să-și piardă răbdarea, se atacă unii pe alții și tot mai multe lucruri scapă de sub control sau sunt rezolvate pompieristic, de ochii lumii, soluțiile având 95% spectacol și doar 5% eficiență.

Pe cei mai mulți îi simți nerăbdători să dea rapid o lovitură adversarului sau să obțină o informație care să le confirme ceva ce au zis de mult, nemafiind nimeni temeinic în rezolvările pe care le oferă. Observ cum sondajele politice sunt citite mai atent și parcă ele dictează mai mult din gesturile oamenilor de primă linie decât luciditatea. Îți dai seama de asta fie și din simplul fapt că la sfârșitul unei zile precum aceasta nu rămâi decât cu ideea că „ai noștri au fost azi mai tari”, fără a putea spune cu exactitate ce anume i-a scos pe „ai tăi” în față sau ce i-a făcut să pălească în fața adversarilor.

Pentru că, de fapt, ce am aflat noi ieri? Urmărind audierea lui Mugur Isărescu, am tras concluzia că poate Călin Popescu Tăriceanu nu s-ar opune prelungirii mandatului la BNR. Am văzut avizele comisiilor de specialitate și am înțeles că Liviu Dragnea a rămas singur de o parte a baricadei în problema fondurilor serviciilor secrete. Același lucru l-a înțeles și Klaus Iohannis, dovadă atacul la adresa liderului PSD pe care îl acuză de fățărnicie. Am mai înțeles că Sorina Pintea poartă pe spate o „țintă piept” în campania falșilor medici, campanie pe care o văd rostogolindu-se și în perioada următoare.

Te-ar putea interesa și: