Du-te la cratiță!” are o conotație negativă printre cei mai mulți dintre noi. În realitate însă, de gătitul acasă depinde, în mare masură, sănătatea noastră. O spune nutriționistul Mihaela Bilic, care aduce și un prim argument: controlul calității alimentelor. În plus, nu există produs mai echilibrat din punct de vedere nutritiv și care să fie perfect și pentru slăbit decât banala ciorbă. Când vine vorba despre operațiile de micșorare a stomacului, medicul atrage atenția că nu obții fericirea în viață și un corp perfect, ci „înlocuiești o problemă cu alta”. Publicăm, în ediția de astăzi, prima parte a interviului.

Ileana Ilie Ungureanu: După zilele de sărbătoare, „câștigul” în greutate este în cele mai multe cazuri între două și patru kilograme. Ce facem acum?

- Dr. Mihaela Bilic: Indiferent de cât am mânca, nu ne îngrășăm între Crăciun și Anul Nou, ci ne îngrășăm de la Anul Nou și până la Crăciunul următor, adică în restul de 355 de zile. Problema e că ne comportăm ca de Crăciun și Revelion în mult mai multe zile din an (și când plecăm în vacanță, și la sfârșit de săptămână, și când e o aniversare). E în instinctul nostru să fim lacomi și tentația de a nu te mai ridica de la masă e mai mare în perioada sărbătorilor, dar porția corectă trebuie respectată tot timpul anului. De Crăciun și Revelion nu avem încă un stomac în plus pe care să-l umplem.

- Altfel spus, nu sunt de vină sărbătorile, ci faptul că mâncăm porție dublă.

-Exact. Dacă ne-am abătut doar la modul că noi nu mâncam atât de des grăsime și zahăr și acum am făcut-o, nu e o problemă. Ca să ne îngrășăm un kilogram trebuie să mâncăm 7.000 de calorii în plus, ceea ce înseamnă mult. Nu ne îngrășăm dintr-o masă și nu slăbim dacă sărim peste o masă. Un kilogram în plus real de grăsime pe cântar înseamnă o săptămână de exces. Și ca să-l dăm jos înseamnă tot 7-10 zile de control.

- Suntem ceea ce mâncăm?

- Aș spune că suntem mai degrabă rezultatul deciziilor noastre, pentru că alimentul îl consumăm și ca nutrient, dar și ca simbol, și ca emoție. Dăm vina de multe ori pe aliment, când de fapt starea noastră de spirit, energia și conștiința noastră încarcă mâncarea. Suntem ceea ce mâncăm dacă gândim bine și frumos și despre noi, și despre mâncarea noastră. O alimentaţie sănătoasă înseamnă să mănânci diversificat şi moderat cantitativ.

- Sunt specialiști în nutriție care ne avertizează că nutriția poate fi mortală, mai ales în bolile cronice. Cum adică?

- La facultate învățăm nutriție pentru oamenii bolnavi, pentru că ei sunt cei care nu mai pot face alegeri. Până în zilele noastre nu și-a pus nimeni problema ca cineva sănătos tun să fie învățat ce să mănânce, pentru că asta ține de instinct și de un bun simț al fiecăruia. Să fim omorâți de mâncare e imposibil, pentru că organismul nostru este atât de perfect construit și atât de miraculos dotat de natură încât indiferent de cât de proastă calitativ e mâncarea și cât de puțină e, el știe să asigure supraviețuirea și să facă tot ce e mai bun din nimic.

- Deci indiferent ce facem cu mâncarea, ea nu este otravă pentru organism.

- Și nici elixir. Această falsă credință că mâncarea ne îmbolnăvește, sau invers – că prin intermediul mâncării putem scăpa de boli grave sau că ne vindecăm miraculos doar pentru că am făcut un detox sau mâncăm iarbă – este falsă. Dacă vom duce o viață de sfinți și vom respira aer nepoluat și vom bea doar apă sfințită nu înseamnă că nu ne vom îmbolnăvi, de exemplu. Nu e în puterea noastră. Boala nu vine ca pedeapsă pentru ceea ce ai făcut greșit, ci vine așa, fără nicio explicație.

„Un pahar de fresh conține fructoza din 3 fructe, adică materie primă pentru grăsimea de pe burtă”

- Că tot ați amintit, detoxul a devenit o modă. Cât de eficient este consumul de sucuri din fructe?

- Curele de detoxifiere sunt marketing curat, o metodă de a le lua oamenilor banii. Și atât. Ficatul este uzina centrală a organismului nostru și el are o capacitate de detoxifiere teribilă, știe să neutralizeze mercurul, substanțele grele, radioactive etc. Paradoxal, în toate curele astea de detox e recomandat sucul de fructe, iar fructoza e singurul element nutritiv care obosește și solicită excesiv ficatul. În momentul în care noi vrem să-l scutim pe ficat de o muncă grea, trebuie să-l scutim de fructoză. Doar ficatul poate să metabolizeze fructoza și în principiu face din ea grăsime. Să fie clar: fructele ne îngraşă! Un pahar de fresh conține fructoza din 3 fructe, adică materie primă pentru grăsimea de pe burtă.

- În altă ordine de idei, fructoza dăunează grav sănătăţii! Atenție, fructoza înseamnă și alcool. Din ce se obține alcoolul, de unde provine?

E un zahăr fermentat și provine din fructe și cereale. Un pahar de suc de fructe = un pahar de bere. Toți acești vânzători de detox, în momentul în care îți recomandă să nu mai mănânci mâncare – că la detox nu consumi nimic solid, trebuie doar să bei sucuri -, cum se gândesc ei că vor să-l detoxifice pe ficat?! Că dacă ar avea gură, ar țipa săracul cât ar putea, că de ce mă intoxici?!

- Și fructele? Când și cum le mâncăm?

- Rar și cu măsură. Noi nu suntem programați să mâncăm fruncte în fiecare zi și trebuie să înțelegem că fructele sunt un desert și nu un aliment de bază. Dacă mâncăm mai mult de jumătate de kilogram de fructe pe zi, să nu ne mirăm că facem grăsime pe burtă sau avem probleme cu silueta. Noi nu avem nevoie să consumăm mai mult de 10-12 grame de fructoză pe zi, așa că e suficient să mâncăm 2-3 fructe zilnic. Dacă vrem vitamine și minerale, să mâncăm legume până nu mai putem. Noi facem acum greșeala pe care au făcut-o americanii acum 20 de ani, că de fapt de acolo vine trendul ăsta.

- La ce vă referiți?

- Americanii au spus că la diversificarea alimentației, că tot sunteți graviduță, copilul trebuie să mănânce trei gustări de fructe pe zi. Pentru că un copil sub un an obosește până molfăie un cubuleț de fruct și nu-ți mai ia al doilea cubuleț, mamele, conștiincioase, s-au gândit să stoarcă fructul, pentru că în felul ăsta o să-l bea ca pe apă. Evident că nu au reglat cantitatea pe dimensiunea copilului și i-au dat să bea jumătate de păhărel, în loc de două guri de suc, și așa s-au trezit cu obezitate infantilă, cu grăsime pe abdomen, cu ficat steatozic, ca la alcoolici. Sucul de fructe e ca un fel de concentrat, adică tu bei esență de fruct. Și creierul nostru rudimentar când bea suc zice că e apă.

- Adică tot ceea ce bem este trecut la zero, e trecut cu vederea, se exclude această reglare a cantității și a numărului de calorii cu care este dotat organismul nostru instinctiv?

... și noi ne trezim că după ce mâncăm partea solidă de alimente, partea cealaltă, lichidă, e un fel de extra. Se întâmplă să ajungem, cu ajutorul acestor lichide calorice pe care le bem, să ne dublăm rația calorică zilnică, tocmai pentru că ele nu produc sațietate. Putem să bem un litru de fresh sau doar un pahar și tot aia e, că nu o să ne simțim sătui. Și un litru de fresh conține 500 de calorii, adică fix cât am fi mâncat două feluri de mâncare. Ne furăm singuri căciula.

- Dar care este cel mai echilibrat aliment?

- Ciorba e alimentul perfect pentru slăbit. Și din punct de vedere nutritiv e extrem de echilibrat, pentru că avem câte puțin din toate grupele de nutrienți – legume, și un pic de făinos, și puțină carne. Și stă în stomac dublu ca timp decât ar sta o friptură cu garnitură. Când îți este foarte foame, începe masa cu o ciorbă și o să vezi că apetitul tău se reduce la jumătate și la felul doi nu îți este greu să fii mai ponderat. Supa cremă e bună și ea, e prietenoastă cu organismul. E un fel de mâncare de bebeluși.

„ Sunt o carnivoră prin defi niție și consider că nu există carne mai gustoasă decât cea de porc”

- Ce mănâncă un nutriționist de top?

- Am trecut și eu prin toate încercările posibile. Și am obosit. Cu cât încercăm să controlăm și viața, și alimentația, și tot, cu atât lucrurile devin mai grele și mai neplăcute. Mi-au trebuit niște ani buni să ajung la filosofia asta și în continuare nu sunt convinsă că am reușit să scap de control în toate aspectele vieții mele. Dar la capitolul mâncare a ajuns să-mi placă gustul simplu și rudimentar - chiar îi ziceam mamei că nu vreau să pun niciun pic de muștar pe o bucățică de tobă pentru că vreau să simt gustul tobei. Într-o societate în care toate lucrurile sunt combinate, ameliorate, îmbunătățite, eu mă bucur de lucrurile simple. Mănânc pâine prăjită cu brânză, fără roșii, de exemplu, adică simt nevoia gustului ăluia așa cum l-a făcut natura.

- Cu toate că noi, românii, am crescut cu mâncare gătită, sunt tot mai mulți cei care o contestă acum, pe motiv că e grasă. Și demodată!

- Eu mănânc mâncare gătită, genul de gătit la cuptor în care le pui în tavă pe toate și își iau aromele unele de la altele. Nu mai am niciun fel de plic și nici de amestecuri prin casă. Am ajuns un fel de Toma Necredinciosul și vreau să văd ceea ce mănânc. Tot ce cumpărăm din comerț e mult mai bogat în grăsimi, în zahăr și preparatele pot fi pline de îmbunători de gust sau aditivi. Orice mâncare gătită e mai dietetică și mai echilibrată decât același produs cumpărat din comerț.

- Aveți vreo interdicție alimentară, ceva ce vă abțineți să mâncați?

- Nu, dar mănânc fructe rar și dulciuri și mai rar. Și mănânc dulciuri banale, cum ar fi clătite cu gem de prune făcut la țară, orez cu lapte în care nu pun niciun strop de zahăr. Până la 30 de ani preferam să mănânc dulciuri – țin minte că mâncam trei prăjituri pe zi și renunțam la mâncare ca să mă încadrez în același buget caloric. Cum de zahăr te dezintoxici doar cu voință personală, la un moment dat am zis că nu mai vreu să mai consum zahăr, am avut o perioadă un pic mai grea, dar după aceea parcă ți se curăță și receptorii respectivi ai gustului și organismul nu mai vrea. S-a schimbat cu totul preferința mea de la dulce la sărat, acum un produs de patiserie mi se pare mai păcătos și mai ispititor decât o prăjitură.

- În perioada asta, carnea de porc este aproape pe fiecare masă. În ultima vreme s-a pus la îndoială calitatea ei. De ce?

- Nu există niciun argument. Eu sunt o carnivoră prin definiție și consider că nu există carne mai gustoasă decât cea de porc. Campaniile astea, cu care ne-am trezit inoculați sau mai degrabă parazitați, nu știu de unde vin. De prin 2010-2011 fac tot felul de campanii pentru promovarea consumului unor alimente pentru care am crezut toată viața că nu este nevoie să aduc vreun argument. Pâinea, laptele, carnea sunt alimente de bază. Cine a venit să le conteste valoarea ca noi acum să fim nevoiți să le luăm partea și să aducem argumente? Mie mi se pare că acum trăim într-un absurd din cauza lipsei de informare și a manipulării mediatice pe care o suportăm acolo unde nu există un ABC de nutriție și de educație minimă.

- Practic, confirmați oamenilor că ceea ce fac ei de generații întregi e corect?

- Exact. Și asta pentru ca toți acești guru ai nutriției și toți acești exploatatori de marketing să nu mai aibă lipici. La noi ține foarte bine această intoxicare pe negativ și atunci se lansează tot felul de imagini sau lucruri violente care să ne afecteze emoțional. În momentul în care ți se arată imagini despre cum sunt sacrificate animalele în abator nu ai cum să nu ai o reacție. Dar lucrul ăsta nu ar trebui să fie arătat, pentru că nu avem nevoie să dezvoltăm relații de afecțiune cu mâncarea pe care o consumăm. Nu trebuie să intre emoționalul în acest proces. A mânca este o chestiune fiziologică și dacă tu hotărăști că nu vrei să mănânci carne, nu înseamnă că trebuie interzis consumul de carne.

„Operația de micșorare a stomacului a ajuns să fie făcută ca un moft”

- Ca medic, în cazul în care pierdem lupta cu kilogramele, vedeți operația de micșorare a stomacului o soluție?

- E un rău necesar acolo unde kilogramele sunt atât de multe încât pun în pericol sănătatea. Însă ceea ce văd eu în realitate este că această operație a ajuns să fie făcută ca un moft și de către persoanele care au doar 10 kilograme în plus și cărora le este lene să aibă atenția necesară în fiecare zi să se abțină de la mâncare. Această intervenție e recomandată doar în cazurile de obezitate extremă și acum a ajuns să fie făcută și la copii de 7 ani.

- Care sunt efectele pe termen lung ale acestei intervenții?

La noi se promovează doar avantajele ei, nu și riscurile. -Într-adevăr, nu mai poți să mănânci cât vrei, dar poftă o să ai, atracția pentru mâncare nu dispare din capul tău. Atunci când nu mai poți să mănânci, creierul va fi suficient de isteț cât să găsească un înlocuitor, care să îi confere acea stare de bine și, de obicei, celelalte elemente sunt la fel de periculoase pentru sănătate. Pe termen lung poate apărea ciroza, din cauza consumului de alcool, sunt persoane care în continuare mănâncă zahăr pentru că îl topesc, deci dacă nu ești întrun echilibru și nu îți asumi respectiva operație o să te minți apoi singur. Cei care apelează la astfel de soluții află cu brutalitate că, efectiv, nu mai pot să bea decât o supă pe zi. Păi toată lumea slăbește cu asta. Slăbitul e unul nefiresc, e mai degrabă printr-o înfometare. Și de foarte multe ori excesul de piele și felul cum arată apoi persoana respectivă te duce că gândul că ar avea o boală terminală.

- Deci nu obții fericirea și un corp perfect, ci înlocuiești o problemă cu alta.

- Înlocuiești mâncarea cu alcoolul, problema kilogramelor în plus cu cea a kilogramelor în minus, care vin cu piele în exces. Ca să nu mai spun că la 5 ani distanță, atunci când foarte multe persoane care credeau că kilogramele în plus le sunt problema în viață, observă că viața lor nu s-a schimbat în niciun fel și e foarte mare rata sinuciderilor.

- Lucru despre care în România nu se vorbește...

- Asta pentru că intervenția nu se face de atât de mult timp. În Franța e foarte mare rata sinuciderilor, pentru că oamenii respectivi așteaptă ca viața lor să se schimbe la 180 de grade în bine, și lucrul ăsta nu se întâmplă. Ei se trezesc în corpul unui om slab, dar în mintea lor rămân cu aceleași complexe. Și, în momentul în care nu mai poți să dai vina pe kilogramele în plus pentru nereușitele din viața ta, ești într-o înfundătură. Fericit nu ești, nimeni nu te mai crede acum că ești victimă, pentru că ești normoponderal și ce motiv ai mai avea, și atunci sunt mai neadaptați și mai pierduți decât înainte, când puteau să dea vina pe obezitate. Finalul e ciroză sau sinucidere.

În a doua parte a interviului acordat EVZ, medicul nutriționist Mihaela Bilic vorbește despre legătura dintre dezechilibrul psihic şi consumul excesiv de mâncare, dar explică și cum reușește zahărul să distrugă un simț înnăscut: cel al sațietății.