Cu ocazia primei zile de Post, Patriarhul Daniel le-a transmis credincioșilor un mesaj puternic. El a declarat că pocăinţa este lucrarea învierii sufletului din moartea cauzată de păcat și că această perioadă este decisivă.

Patriarhul Daniel a oficiat luni seară Pavecernița Mare cu prima parte din Canonul Sfântului Andrei Criteanul la Paraclisul „Sf. M. Mc. Gheorghe” din Reședința Patriarhală. El a spus că tema centrală a perioadei Triodului este pocăința.

În prima zi a Postului Mare, Patriarhul Daniel a mai spus că pocăința este un stil de viață și le-a recomandat credincioșilor să renuțe la anumite obiceiuri.

Tema centrală a perioadei Triodului

„Astăzi ne aflăm în prima zi a Postului Sfintelor Paşti, adică luni după Duminica lăsatului sec de brânză, a patra din perioada Triodului. Tema centrală a perioadei Triodului – care înseamnă zece săptămâni înainte de Sfintele Paşti, dintre care patru duminici sunt pregătitoare – este tema pocăinţei. Pocăinţa înseamnă schimbarea modului de a gândi, de a vieţui şi de a făptui. Sfântul Ioan Damaschinul spune în mod concentrat că pocăinţa este întoarcerea de la păcat la virtute şi de la diavol la Dumnezeu. Această întoarcere sau convertire este necesară pentru mântuire, adică pentru unirea omului limitat şi trecător cu Dumnezeu Cel nelimitat şi veşnic. În această perioadă a Postului Sfintelor Paşti pocăinţa este virtutea cea mai mare. De aceea se cere des ca uşile pocăinţei să le deschidă Mântuitorul, pentru a dobândi iertarea păcatelor şi învierea sufletului din moartea cauzată de păcat.

În Biserica primelor veacuri, perioada de patruzeci de zile a Postului Sfintelor Paşti era o perioadă de pregătire a catehumenilor, a candidaţilor la botez, pentru ca în sâmbăta dinainte de Paşti, în noaptea de Înviere, să se boteze, trecând de la întunericul păcatului la lumina învierii lui Hristos. Patruzeci de zile era deci pregătirea pentru botez. De aceea, chiar şi mai târziu, când se botezau mai mult copiii decât adulţii, totuşi perioada aceasta de pocăinţă, ca pregătire pentru Sfintele Paşti a continuat în viaţa liturgică a Bisericii. De ce? Pentru că pocăinţa este considerată ca fiind botezul lacrimilor, adică o înnoire repetată a botezului săvârşit o singură dată în apă şi Duh. Deci, botezul lacrimilor sau botezul pocăinţei se săvârşeşte cât mai des, pentru curăţirea păcatelor săvârşite în mod repetat după botezul în apă şi Duh”, a spus acesta.

Perioada de pocăință

Patriarhul Daniel le-a mai explicat credincioșilor ce schimbări trebuie făcute în perioada pocăinței. Ei a mai spus că se pocăiește și trupul, nu doar sufletul.

„În această perioadă de pocăinţă pentru păcate şi dorinţă de mântuire totul se schimbă în biserica lăcaş de închinare: conţinutul slujbelor este îndemn la pocăinţă, veşmintele sunt de culoare cernită (în afară de sâmbătă şi duminică, când acestea sunt îndreptate spre Înviere şi Liturghia euharistică păstrează culorile strălucitoare ale bucuriei), iar rugăciunile din biserică sunt însoţite de metanii mari, adică omul se pleacă ajungând cu fruntea la pământ, şi metanii mici sau închinăciuni, când omul ajunge cu vârful degetelor de la mâna dreaptă la pământ. Aceste metanii mari şi mici sunt semne ale participării trupului la pocăinţă.

Aşadar, nu numai sufletul se pocăieşte, ci şi trupul, deoarece prin aceste metanii se arată că cel care a căzut, fiind atras de lucrurile materiale şi pământeşti, se pocăieşte şi doreşte să se ridice spre cele cereşti sau duhovniceşti. Iar această recunoaştere a căderii în păcate şi a dorinţei de îndreptare sau ridicare – în limba greacă şi învierea înseamnă tot ridicare – această dorinţă de înviere a sufletului din moartea pricinuită de păcat se exprimă vizibil în Biserică prin metanii. În Postul Mare, întreaga Biserică, cler şi popor, se află timp de patruzeci de zile în starea de pocăinţă şi de pregătire pentru sărbătoarea Sfintelor Paşti”, a spus Patriarhul, potrivit Basilica.