Fostul mare internațional recunoaște că a greșit grav de câteva ori în alegerile sale și că acele decizii au atârnat apoi greu în cariera sa.

Poate Dobrin a fost cel mai mare. Sau poate Balaci. Sau poate Hagi. Părerile aici sunt împărţite. Nu există însă discuţie când vine vorba despre cel mai complet fotbalist român măcar al ultimilor 50 de ani. Aici, aproape toţi cunoscătorii rostesc un singur nume: Ion „Liţă” Dumitru.

A fost căpitan la Steaua

Poate driblingul să-i fi lipsit, în rest avea tot ce-şi poate dori un fotbalist. Fost căpitan al echipei naționale, pentru care a evoluat de 57 de ori, fost căpitan al Stelei în anii ,70, Liță, ajuns la 65 de ani, are și el regretele lui legate de anumite decizii luate de-a lungul carierei, atât ca jucător, cât și ca antrenor.

„Dacă aş putea da timpul înapoi aş schimba multe dintre deciziile pe care leam luat de-a lungul anilor. La vremea respectivă am gândit că este bine ce fac, apoi însă viaţa mi-a dat palme şi am ştiut că am greşit”, spune cel pe care mulţi îl recunosc drept unul dintre cei mai mari mijlocaşi din istoria fotbalului nostru şi care astăzi este preşedinte de onoare şi şeful centrului de copii şi juniori la Concordia Chiajna.

Nicu Ceaușescu i-a pus bețe în roate

„Prima mare greşeală am făcuto în vara lui 1980, când am plecat de la Steaua la Poli Timişoara”, mărturiseşte fostul „decar” din Ghencea. Voiam însă neapărat să fac o facultate, îmi intrase mie asta în cap. Bine, eu fusesem student la IEFS, dar după ce am bătut într-un meci Sportul Studențesc cu 4-0, Nicu Ceaușescu, protectorul lor, le-a dat ordin celor din conducerea facultății să fiu picat la toate examenele! Ajuns la Timişoara, m-a luat în primire profesorul Covaci, decanul Facultăţii de Mecanică din Timişoara, unde mă băgaseră cei de la Poli. Un om senzaţional, datorită lui am terminat facultatea aia. «Măi, Liţă, cum ai putut tu, mă, să pleci de la Steaua, să laşi un grad de locotenent colonel pentru o facultate? Ce a fost în capul tău?».

M-a trimis la cursuri, trebuia să dau și pe acolo, dar n-aveam nicio treabă. La un curs de fizică m-a ridicat profesorul în picioare. Pe tablă erau niște tabele, el mi-a dat o bucată de metal și mi-a zis: . În gândul meu, «ce, mă?». La matematică la fel, erau nişte maţe dealea desenate pe tablă şi nu ştiu ce trebuia să aflu. M-au ajutat însă cei de la club, iar la examenul de final tot decanul Covaci a venit şi mi-a spus: «Uite, sunt şase întrebări şi şase răspunsuri, din astea îţi vor da. Învaţă-le pe-astea şi ai absolvit!». Le-am învăţat şi aşa am reuşit să termin facultatea. Şi în plan personal, dar mai ales în plan sportiv am greşit că am plecat de la Steaua la 30 de ani”.

Livrări de mobilă și fotbal în Germania

„A doua eroare gravă am făcut-o când am ales să rămân în Germania, în 1988”, povesteşte Liţă. „Tocmai salvasem Rapidul de la retrogradare, când m-am hotărât să plec în Germania. Ce prost! Marin Bărbulescu, cel care era comandantul Miliţiei Capitalei şi se ocupa de Victoria Bucureşti, îmi spusese în mai multe rânduri că eu voi fi următorul antrenor al Victoriei. N-am avut însă răbdare să mai aştept. În Germania mi-a mers bine o perioadă. De la şapte dimineaţa la cinci după- amiază făceam transport de mobilă în diferite oraşe cu un bus pe care-l cumpărasem în leasing, apoi veneam la antrenament, la Wurzburg, unde eram antrenor-jucător. După Revoluţie reuşisem să-mi aduc şi soţia şi copiii, dar prin ’92 sau 93 s-a stricat afacerea şi atunci am decis să ne întoarcem în ţară”.

„Am vorbit ce nu trebuia și am fost marginalizat”

Actualul oficial al Chiajnei continuă: „A treia mare greşeală am făcut-o atunci când am crezut că în România este ca în Germania, adică eşti liber să spui ce gândeşti şi ce crezi. Mă gândeam că trecuse o Revoluție peste țara asta, că s-au schimbat niște mentalități. Aiurea! Ce prostie am putut să fac. M-am apucat să spun lucrurilor pe nume, iar asta a deranjat teribil niște oameni cu mare influență în fotbal și am fost marginalizat. Am fost aproape un tur întreg cu FC Naţional pe primul loc, în campionatul 1994-1995, dar au început contrele, şicanele, mizeriile, totul pentru că eu deschisesem gura şi spusesem ceea ce nimeni nu îndrăznise să spună”.

A plecat de la Jiul ca să fie „lucrat” de Sichitiu

În sfârșit, Liță consideră că a patra sa mare gafă a constituit- o „plecarea de la Jiul, după doar două etape, în campionatul 1996-1997. Bătusem la Galați, eram pe val, deși nou promovați și atunci a venit oferta de la Copos. Mi s-a propus un plan pe 3 ani la finele căruia trebuia să ne batem la titlu. Am plecat de la Jiul, pe care o promovasem și unde ajunsesem la recomandarea actualului prim-ministru interimar Gabriel Oprea, care era președinte de onoare la Jiul. La Rapid era președinte Jean Pădureanu, însă după câteva luni a plecat pentru că au fost neînțelegeri cu Copos, iar în locul lui a venit Grigore Sichitiu. Urât caracter! Mergea la jucători, prin spatele meu, și le spunea că sunt prea dur cu ei, că nu lucrez cum trebuie și că n-o să mai treacă mult și or să scape de mine. Ei bine, la începutul returului planul acela pe 3 ani a fost dat deoparte și mi s-a cerut să iau 15 puncte în primele cinci etape. Evident că n-am reușit și acolo s-a terminat încă una dintre aventurile mele la Rapid”.

„Cruyff a fost mai mare decât Pele!”

Participant cu naţionala României la Mondialul mexican din 1970, Dumitru, care atunci avea 20 de ani şi juca la Rapid, a fost titular în toate cele trei meciuri ale „tricolorilor” în faza grupelor. „Leam făcut marcaj lui Bobby Charlton, cu Anglia, lui Petras, cu Cehoslovacia şi lui Pele, cu Brazilia. Bobby Charlton era un gentleman! I-am dat peste picioare, l-am faultat, el nimic. Nici măcar nu se uita la mine, efectiv nu-l interesam.

FOTO: Liță Dumitru (stânga), înaintea unui duel de poveste cu olandezul Johan Cruyff

În schimb, Pele m-a înjurat și m-a scuipat! Dar și eu pe el, am avut multe clinciuri în meci, dar da, era un fotbalist uriaș. Totuși, eu mai mare îl consider pe Cruyff. Am jucat cu echipa națională contra Olandei, am făcut marcaj la el și nu i-am luat niciodată mingea. În viaţa mea nu mi s-a întâmplat aşa ceva. Era fabulos. Venea cu mingea la picior spre tine în viteza întâi şi când pleca intra direct în a cincea!”.

Atașat militar în schimbul colaborării cu Securitatea

Ca şi mulţi alţi fotbalişti din vremea sa, Liţă a fost contactat de cei de la Securitate să colaboreze cu ei. „M-a chemat într-o zi CI-stul nostru, cel care era pe lângă echipă: «Domnule Dumitru, noi avem planuri mari cu dumneavoastră, vrem ca după ce nu o să mai jucați să vă trimitem ca atașat militar pe lângă unele de lângă ambasadele noastre din străinătate », mi-a zis ăla. Trebuia doar să le dau nişte note informative când mergeam în deplasări. I-am spus că nu pot să fac eu aşa ceva şi m-a lăsat în pace”