Moțiunea de cenzură a trecut, comentariile continuă.

Un guvern care agoniza, care se agăța de putere precum pisica de perdea, a fost trimis acasă. Puterea va cunoaște încă o răsucire, cel mai probabil spre dreapta, fiind de prevăzut că vom avea un guvern minoritar PNL, avându-l pe Ludovic Orban prim-ministru. 

Este o situație ciudată, fiind primul guvern de stânga dărâmat de o inițiativă venită dinspre un partid de dreapta, dar aceasta de fapt reflectă starea de degradare a PSD apărută după europarlamentare. Un partid care a câștigat 46 la sută din voturi va fi înlocuit cu un altul care a luat doar 20 la sută, constatau cu amărăciune liderii PSD. 

O situație greu de anticipat în urmă cu 3 ani, dar care confirmă faptul că în politică trebuie să te gândești cum pleci de la putere, imediat ce ai ajuns la putere. Numai cei care nu au vreun dram de cultură politică își închipuie că vor fi eterni! Ceea ce se pare că a fost convingerea internă a unor lideri social-democrați.

În așteptarea deciziei președintelui Klaus Iohannis cred că putem face un tur printre principalii jucători ai momentului și să vedem cine este câștigătorul real al evenimentelor din ultimele zile. 

Ludovic Orban, președintele PNL, este cel care a inițiat și a crezut în această moțiune de cenzură. Chiar dacă rezultatul acum ni se pare natural, el a fost obținut destul de greu. Față de cele 233 de voturi necesare au fost obținute 238, adică doar 6 parlamentari au decis soarta guvernului Dăncilă. Dintre care 3 erau de la PSD…

Remarcabil nu este faptul că unii pesediști s-au hotărât să dea jos guvernul. Este o lege a jocului politic, aplicată cu succes înaintea alegerilor parlamentare, care spune că mai bine pleci dintr-un partid care se scufundă decât să stai. Ceea ce este cazul PSD, deci nimic extraordinar. 

Este demn de menționat modul în care Ludovic Orban a reușit să păstreze unitatea în jurul moțiunii. Făcând tot posibilul ca nici un partid să nu poată produce defecțiuni majore. Pentru lucrul ăsta merită aprecierea lui Klaus Iohannis și posibila nominalizare ca și candidat de prim-ministru. 

PMP-ul lui Eugen Tomac și Traian Băsescu a fost în aceeași situație. Partid mic, dar cu voturi suficiente ca să încline balanța în favoarea Vioricăi Dăncilă. Numai că au procedat aproape militărește, 100 la sută din voturi fiind în favoarea moțiunii de cenzură. O mișcare care-l va avantaja pe Theodor Paleologu, candidatul la președinția României care are șansa să facă o figură foarte frumoasă. Aici se poate spune că s-a gândit strategic, pe termen mediu și lung. 

Victor Ponta vine imediat în urma lui Ludovic Orban, fiind factorul care a determinat prăbușirea guvernului. Modul în care a negociat cu Călin Popescu-Tăriceanu pe ascuns, când încă acesta mai era încă la guvernare, a fost catalizatorul schimbării. Plecarea ALDE din guvern a zădărnicit orice încercare a Vioricăi Dăncilă de a mai salva guvernarea. Matematic nu se mai putea face nimic! 

Ce a câștigat Victor Ponta, se vor întreba unii dintre dumneavoastră. Dreptul de a fi băgat în seamă, aș spune eu. De a fi un jucător major. 

Mai mult, l-a transformat pe Mircea Diaconu într-un posibil participant în turul doi de scrutin al alegerilor prezidențiale. Pentru că oricât s-ar mai amăgi Viorica Dăncilă, o parte a electoratului PSD se va duse spre Mircea Diaconu, dându-i impulsul necesar pentru a-i lua fața și lui Dan Barna. 

Mulți îl văd pe Victor Ponta ca fiind tipul de politician fără scrupule, care face orice ca să ajungă la putere. Este o afirmație care poate avea acoperire în realitate, în sensul în care liderul Pro-România face parte din cei care își doresc cu ardoare puterea. 

Astfel încât nu trebuie să ne mirăm că se vede în continuare cu cei care i-au chemat mama la DNA și l-au procopsit cu un dosar penal. Adică cu George Maior, Florian Coldea și de ce nu, mâine-poimâine, cu Laura Codruța Kovesi. Sunt doar episoade necesare dintr-un serial care trebuie să se termine, în viziunea sa, cu o nouă candidatură la președinția României, în 2024. Până atunci, funcționează după principiul: “Nu avem prietenii, ci doar interese”. 

Călin Popescu-Tăriceanu este unul din cei care s-au salvat la timp. Guvernul Dăncilă era o bubă purulentă pe obrazul României, plină de microbi și contagioasă. Nu avea nimic de câștigat din această asociere, iar modul în care sa-u comportat cei nominalizați de ALDE în posturi de conducere arată acest lucru. ALDE devenise un partid clientelar, fără ideologie și obiective de guvernare. Dacă mai stătea puțin rămânea fără electorat și structuri politice. 

Despre Dan Barna și Kelemen Hunor nu se pot spun prea multe, liderul USR fiind într-o pierdere de viteză evidentă, disperarea cu care aghiotanții săi îl atacă pe Paleologu demonstrând paguba pe care acesta i-o produce. Adevărul este că între discursul intelectual-seducător al candidatului PMP și reflecțiile ușor cazone ale USR-istului este ușor de ales. Mai ales atunci când vorbim despre alegătorii de dreapta, nuanțați atunci când vine vorba despre investirea unui vot în urna prezidențialelor. 

Kelemen Hunor a făcut ceea ce a spus că face, una din caracteristicile UDMR fiind predictibilitatea: Dacă spun că te susțin, te susțin! Dacă spun că te pică, te pică!

Cam acesta este tabloul partidelor parlamentare după moțiunea de cenzură.

Numai că plăcuța acordată marelui câștigător poartă un alt nume. Este cel al  lui Klaus Iohannis. 

Acest lucru s-a văzut în discursul pe care l-a ținut la Brașov. Energic, zâmbitor, cu mult mai multe cuvinte decât ne-a obișnuit în aparițiile de la Cotroceni. Mai mult, Klaus Iohannis a spus un lucru pe care puțin l-au remarcat, atunci când a vorbit despre alegeri anticipate: “Soluția există. Instalarea rapidă a unui guvern în următoarele săptămâni, trecut cu bine peste prezidențiale, peste aprobarea bugetului, abia după aceea discutat demersul, agenda, calendarul unor alegeri anticipate. Altfel nu se poate”.

Citiți cu atenție. Cam așa va arăta scena politică în următoarele luni.