Viața trăită în ritm alert o ia de multe ori înaintea capacității umane de-a gestiona problemele și creează dificultăți care, ignorate, pot duce la mari plăceri. Cu siguranță, dacă nu v-ați confruntat cu atacuri de panică, știți pe cineva care la un moment dat a avut o astfel de criză.

Problema este persistentă, iar fiecare episod al acestor atacuri este intens și provoacă disconfort fizic și psihic. „Sunt definite ca reprezentând apariții bruște sau intensificări bruște ale anxietății, acompaniate de cel puțin 4 până la 13 simptome somatice și/sau psihice”, conform Irinei Holdevici, profesor universitar doctor psiholog, autoarea cărții „Psihoterapia Anxietății Abordări Cognitiv-Comportamentale”.

Iată care sunt cele mai întâlnite simptome în cazul atacurilor de panică: palpitații, amețeli, transpirații abundente, senzație de sufocare, dificultăți în respirație, tremurat și senzație de derealizare (pierderea noțiunii realului), iar simptomele psihice se referă mai ales la teama subiectului că va face un atac de cord sau un atac cerebral, că se va sufoca, va leșina sau va muri, conform sursei citate.

Trebuie excluși factorii organici

Sunt atacuri care apar în anumite situații, dar sunt și cele care vin din senin. Problema devine evidentă atunci când se produc două atacuri de panică recurente și neașteptate, urmate de o perioadă de aproximativ o lună în care subiectul începe să-și facă griji permanente, măcinat de ideea că problema ar putea să reapară.

Irina Holdevici scrie că, atunci când se începe o terapie care să amortizeze atacurile de panică, „este necesar să se aibă în vedere și excluderea unor factori organici, care se referă la consumul de cofeină sau amfetamine, stări de intoxicație sau hipertiroide.

CONTINUAREA ARTICOLULUI IN PAGINA URMATOARE