O caracteristică importantă a pieței furnizorilor de echipamente de telecomunicații este procesul de concentrare început de mult timp.

Ericsson este prezent alături de noua sa achiziție – grupul Kathrein, având împreună o cifră de afaceri de €328 milioane în anul 2017 (pentru grupul Katherein nu s-au găsit rezultatele anului 2018), devenind un important furnizor de echipamente 5G prin integrarea achiziției.

Un alt jucător important este Nokia care a integrat achiziția sa Alcatel-Lucent și au avut împreună o cifră de afaceri de circa €100 milioane în 2018. Valoarea mare a cifrei de afaceri a operatorului Nokia din anii 2009 – 2011 a provenit de la fabrica de telefoane mobile de la Jucu, mutată în Vietnam în anul 2012.

Huawei este un important furnizor de echipament 5G cu o cifră de afaceri de €407 milioane în anul 2018, provenind circa 50% din furnizarea de rețele de telecomunicații și circa 44% din vânzare de telefoane inteligente, tablete și accesorii.

Pe piață mai sunt prezenți, cu cifre de afaceri mai mici, Cisco, ZTE, Intrarom, etc.

Cel mai important furnizor, prin prisma veniturilor din rețele de telecomunicații, pare a fi grupul Ericsson & Kathrein cu o cifră de afaceri estimată la aproape €350 milioane în anul 2018, urmat de Huawei cu afaceri de circa €200 milioane și Nokia cu circa €100 milioane.

Interzicerea fabricanților chinezi de la furnizarea de tehnologie 5G în România

Cum ar arăta acest peisaj dacă fabricanții chinezi ar fi înterziși? Să reamintim concentarea puternică suferită de piață de mai mulți ani.

Alcatel a achiziționat și fuzionat cu Lucent (provenind din Bell Labs), apoi Nokia a achiziționat Alcatel-Lucent astfel că astăzi există doar Nokia.

Ericsson a achiziționat în 2018 Kathrein și Romkatel, astfel că după fuziune vom avea doar Ericsson. În anul 2015 Ericsson a încheiat un partneriat strategic cu Cisco (Total Telecom, 9 nov 2015), pentru integrarea echipamentelor, răspuns la achiziția Alcatel Lucent de către Nokia.

Prin interzicerea fabricanților chinezi ar mai rămâne să furnizeze echipament 5G doar Ericsson și Nokia! O piață de peste €600 milioane cu doar doi jucători este departe de a fi una competitivă. Acest fapt este cu atât mai important cu cât economia noastră nu este prea dezvoltată: avem unul dintre cele mai mici PIB/locuitor și salariu mediu net din Uniunea Europeană, și deci putere de cumpărare scăzută.

Ar fi interesant de aflat și opinia Consiliului Concurenței despre acest proces combinat de concentrare a pieței, care nu a depins de noi, și acum de posibilă interzicere a unor jucători, care însă depinde de noi

Costuri, prejudicii

Potrivit declarației președintelui ANCOM Sorin Grindeanu, citând estimări ale Comisiei Europene, operatorii de comunicații mobile din România ar trebui să investească peste €2 miliarde, pentru a dezvolta reţele 5G în România până în anul 2025. Adică, în medie peste €0,5 miliarde/rețea, presupunând că vom avea patru operatori.

Dacă luăm în considerație faptul că operatorii Orange și Vodafone au investit fiecare în cele trei rețele 2G, 3G și 4G, peste €3 miliarde până în anul 2018, adică peste €1 miliard/rețea, valoarea de €500 milioane/rețea pare una minimală. În funcție de acoperire, costul noilor rețele 5G s-ar putea ridica la nivelul costurilor rețelelor anterioare, adică €1 miliard/rețea. Pentru patru rețele 5G suma s-ar putea ridica în timp la circa €4 miliarde. De reținut că valorile investițiilor de până acum au fost posibile în condițiile unei piețe relativ comptitive, cu mai mulți furnizori: Alcatel apoi Alcatel-Lucent, Ericsson, Huawei, Nokia, Kathrein, ZTE, etc.

Valoarea investițiilor va fi mai mare dacă fabricanții chinezi nu vor fi admiși la realizarea rețelelor 5G, deoarece ar rămâne doar doi furnizori. Cu cât vor crește costurile pentru realizarea unei rețele 5G este dificil de spus. Procentul ar putea fi exprimat cu 2 cifre, astfel că cele €4 miliarde ar putea deveni cel puțin €4,4 miliarde.

Nu se știe dacă interzicerea furnizorilor chinezi va fi retroactivă, adică dacă s-ar putea referi și la înlocuirea echipamentului deja instalat în rețelele existente 2G, 3G, 4G și 5G din România. Și în acest caz costurile precum și prejudiciile ar fi dificil de calculat, fiind posibil ca unii operatori să prefere să închidă unele rețele (3G, de exemplu). Pentru echipamentul Huawei aceste costuri s-ar putea estima ca fiind 50% din cifra de afaceri. Astfel, pentru perioada 2009-2018 furnizarea de rețele de telecomunicații ar putea avea valoare de minim €875 milioane. Am spus minim deoarece ponderea vânzărilor de telefoane inteligente și tablete a crescut în timp, fiind mai mică acum 10 ani. Din evoluția în timp a cifrei de afaceri se poate estima pentru anul 2019 cel puțin aceiași valoare din anul 2018, adica €200 milioane, din care circa €50 milioane ar putea fi pentru noile rețele 5G, astfel că suma totală ar depăși un miliard de euro. Operatorii vor trebui să adauge la această valoare cel puțin cheltuieli cu manopera la demontarea echipamentelor chinezești, precum și timpul de întrerupere și disfuncționalitățile rețelelor respective.

Întârzierile în lansarea tehnologiei 5G provocate de interzicerea fabricanților chinezi ar duce, de asemenea, la încetinirea inovației tehnologice, productivitate scăzută și la creștere economică redusă. Ca atare ar trebui luate în considerație populația căreia i s-a întârziat accesul la serviciile 5G precum și pierderile permanente în PIB.

Compensarea costurilor provocate prin interzicerea fabricanților chinezi

Cheltuielile în plus precum și prejudiciile create vor trebui compensate de către autoritățile care le-au creat prin mijloace la îndemână:

– acordare licențe 5G gratis,

utilizare spectru gratis,

care însoțite de obligații de acoperire rapidă ar putea fi șocul prin care România ar putea evada de pe penultimul loc din clasamentul DESI.

În funcție de condițiile impuse față de utilizarea echipamentelor chineze se va calcula numărul de licențe oferite gratuit, precum și durata scutirii de tarifare a utilizării spectrului.

România are nevoie de competiție pe piața echipamentelor, România are nevoie de fabricanții chinezi!

România este o țară cu PIB/locuitor și salariu mediu net mic (printre cele mai mici din UE) și în consecință venitul mediu pe SIM mic – circa €6. Dacă România ar interzice accesul fabricanților chinezi la realizarea rețelelor 5G am avea o implementare întârziată. Prețurile mai mari ale echipamentelor ar fi o mare problemă pentru piața noastră, o piață cu putere de cumpărare scăzută și sensibilă la preț – cheltuielile investiționale mai mari se vor transfera în prețul cu amănuntul, conducând la o adoptare greoaie, întârziată, influențând dezvoltarea economiei noastre și mai ales procesul de transfomare digitală.

Deși economii mult mai dezvoltate din Europa și lume ar putea suporta mai ușor interzicerea fabricanților chinezi, majoritatea țărilor din Uniunea Europeană nu o fac, criteriile timp/investiții și, mai ales, competitivitatea economiilor naționale sunt socotite foarte importante.

În acest context își poate permite România să interzică participarea fabricanților chinezi la realizarea rețelelor 5G? Cred că nu!

Pentru a evita aceste cheltuieli în plus și prejudicii, dar mai ales pentru a evita întârzierile, distanțarea României în coada clasamentului DESI, adică rămânerea în urmă a economiei noastre, România ar trebui să permită fabricanților chinezi să participe la realizarea rețelelor 5G, desigur criteriile de securitate fiind necesar să fie luate în calcul pentru toți posibilii furnizori.

Te-ar putea interesa și: