Într-un colț al județului Galați, ascunsă între dealuri și păduri dese, se află Mănăstirea Adam, un loc despre care oamenii din zonă spun că este sfânt.

În decursul secolelor, acest așezământ monahal a supraviețuit războaielor, incendiilor și chiar furiei regimului comunist, care l-a transformat într-o cooperativă agricolă.

Dar Mănăstirea Adam nu a fost uitată. Așa cum s-a întâmplat de fiecare dată când a fost lovită, a renăscut, mai puternică, păstrând vie credința celor care i-au trecut pragul.

Legenda icoanei făcătoare de minuni

Se spune că, într-o vreme îndepărtată, un călugăr a venit din Răsărit, purtând cu el o icoană a Maicii Domnului făcătoare de minuni.

Omul s-a oprit într-un codru de pe locul unde avea să fie ridicată mănăstirea și s-a rugat.

În acea vreme, codrii erau locuiți de ciobani și vânători, iar unul dintre ei, un bărbat pe nume Adam, a fost martor la ceea ce părea a fi o minune.

Se spune că icoana strălucea într-un mod nepământesc, iar atunci când s-a apropiat, a simțit o liniște care nu putea veni decât din Cer.

Văzând acea lumină și simțind puterea icoanei, Adam a luat hotărârea să ridice o biserică pe acel loc.

A donat o parte din turmele sale, și-a dat toată averea și a devenit el însuși călugăr. Astfel s-a născut Mănăstirea Adam, iar icoana făcătoare de minuni a devenit un simbol al locului.

Mănăstirea Adam, începuturi

Documentele istorice arată că la 1630, un schit din lemn se afla deja aici, dar soarta lui a fost cruntă.

Turcii, aflați în trecere prin zonă, au incendiat biserica, distrugând tot ce se afla în jur.

Călugării s-au refugiat în pădurile din apropiere, iar icoana Maicii Domnului a fost ascunsă într-un loc ferit, pentru a nu fi distrusă.

După acest episod tragic, căpitanul Vasile Adam, împreună cu frații săi, a decis să reclădească biserica, de data aceasta din zid, pentru a o face mai rezistentă.

Astfel, la 14 octombrie 1652, noua biserică a fost sfințită, iar mănăstirea și-a recăpătat importanța.

Secolul al XIX-lea și decăderea mănăstirii

Anii au trecut, iar la începutul secolului al XIX-lea, Mănăstirea Adam a intrat într-o perioadă de decădere.

Până în 1859, viața monahală s-a stins treptat, iar locul a fost aproape uitat. Oamenii din zonă încă mai veneau să se roage aici, dar fără călugări, mănăstirea părea abandonată.

Transformarea în „Tractorul Roșu”

Dar adevărata lovitură avea să vină în anii 1950, sub regimul comunist. Mănăstirea Adam a fost închisă cu forța, iar călugării și maicile au fost alungați.

Clădirile au fost transformate într-o cooperativă agricolă, ironic denumită „Tractorul Roșu”, iar biserica a devenit un depozit pentru cereale.

Oamenii locului spun că, în ciuda încercărilor autorităților comuniste de a șterge orice urmă de spiritualitate din acest loc, unii credincioși continuau să vină pe ascuns, rugându-se în tăcere, chiar și printre sacii de grâu depozitați în altar.

Renașterea mănăstirii după căderea comunismului

După 1990, odată cu revenirea libertății religioase, Mănăstirea Adam a fost redeschisă, iar viața monahală a fost reluată.

Lucrările de restaurare au început în 2006, iar astăzi biserica și clădirile din jur sunt din nou pline de călugări și pelerini.

Aici încă se păstrează tradiția icoanei făcătoare de minuni, iar în fiecare an, pe 14 octombrie, credincioșii vin să se roage, păstrând vie credința care a supraviețuit peste patru secole de încercări.