Cu cine să ne ținem noi de mână în celulele reci?! Cui să ne uităm în ochi și să le spunem: sunt nevinovat, puiul meu! Cine ne crede orice am spune?!

Copiii noștri învăță cu noi, cot la cot, lecțiile vieții. Să le iei pe toate cum vin. Nu se putea altfel. Toți fac așa, toți bagă mâna până la cot, toți tremură după bani, munți de bani. Trebuie să te bucuri de viață. O să vezi că și asta ne va întări. 

E deja frig, e ca un noiembrie rece, umed, și aerul parcă aduce miros de sărbători de iarnă triste, din alea în care toți sunt fericiți și unii nu. Puiul meu, nu am vrut să fie așa, nu o să rămână așa. Jur pe tot ce am eu mai sfânt. Mă întrebi ce e oare sfânt pentru mine. Banii. Ei îți deschid toate ușile și le închid pe cele pe care le vrei tu. Nu poți mișca un pas fără bani.  Am prădat, am mințit doar ca să îți fie ție bine. Da, știu, văd sărăntocii pe stradă îmbrăcați prost cu plasele lor de plastic în care bate vântul, cu buzunarele lor în care 50 RON sunt precum o comoara, văd clădirile ponosite, străzile desfundate, televiziunile cum mitraliază mintea proștilor și îi aliniază așa cum vrem noi. Lasă că ei oricum nu știu ce vor și unde vor să ajungă, dar, tu, puiul meu, pentru tine am vrut să fac tot și acum trebuie să fim împreună, la bine și la rău, așa cum te-am învățat că famiglia e totul.

Mai știi cum ți-am spus prima oară, m-am uitat în ochii tăi și ți-am spus: semnează, nu o să ți se întâmple nimic! Te-am pregătit de atâtea ori pentru momentul ăsta. Bine, nu ți-am spus că va fi așa. Adică, ți-am spus mereu că nu se va întâmpla nimic groaznic. Nu e vorba de nici un glonț care să îți intre în țeastă. Abia aia e groaznic. Dar, așa, stai într-o cameră cu niște procurori și te uiți la ei. În ochii lor, direct. Le vezi hainele, ceasurile, pantofii. Și ei văd hainele tale, ceasul tău, pantofii tăi. Se vor gândi de două ori. Deja asta impune. Țoalele și statutul.

Chiar dacă nu recunosc ei, dar le e frică de NOI. Le e frică. Altfel ne-o făceau demult. Bine, au trecut de pragul psihologic și pentru asta e de vină DNA. Le-am spus demult celor din partid. Nu lăsați DNA-ul să respire. Nu îi dați drumul. Pune-ți bețe în roate. Încă din 2005 am mirosit că s-ar putea să fie nasol. Că își vor băga nasul în treburile noastre. Partidul va face cum spun eu, altfel scot totul pe masă. Fac deal-ul.  Nu îți fie frică. Îi am pe toți la mână, doar dacă mă uit cu privirea mea de oțel și ei, proștii, simt fiori pe șira spinării.

Îi am pe toți la mână, nu îți fă griji, o să ieșim noi din asta.

O să vezi, și dacă stai puțin pe patul de fier, îți mai tragi și tu sufletul, în celula în care pute a transpirația hoților de buzunare, cu care noi nu avem nimic în comun, nu!, noi suntem alt aluat. Noi suntem strategi de țară! Gândim la nivel macro. Nu ne împiedicăm în chibrituri. Avem viziune. Păduri, energie, transporturi, gaze, oameni. Gândim la nivel macro, național, internațional. Te-am învățat întotdeauna că trebuie să gândești la nivel mare, să forțezi, să combini, să fii deschis oricărei provocări. Altfel, viața vine peste tine și pierzi the big shoot, the big picture. Uită-te pe stradă. Îi vezi cum merg pe străzi teleghidați cu singura preocupare să cumpere o bucată de pâine. Noi nu am trăit așa și nu vom trăi așa. Noi nu avem nicio vină pentru viețile lor lipsite de sens, de miză. Fiecare își face drumul lui. Eu nu le pot da curajul să riște în viață, să gândească la nivel mare. Așa că nu avem nicio vină pentru viețile altora.

Cineva trebuia să se ocupe de țara asta. Ne ocupăm NOI. Am tranșat-o pe bucățele și ne ocupăm de ea. Nu o lăsăm pe mâna visătorilor, principialilor, ordonaților. Ce știu ei de sudoarea, transpirația, adrenalina care îți pune sângele în mișcare atunci când îți vezi de pe Lună agoniseala, când trebuie să vezi totul la nivel mare. Sunt conjuncturi pe care nu le mai întâlnești. Viața e acum, aici. 

Mai știi mulțumirea aproape erotică a primei tranșe care ți-a intrat în cont?! Te-ai bucurat, puiul meu, am văzut. Ți s-au umezit ochii și mi-ai spus: Tati, uite, primii mei bani! Am muncit pentru fiecare bănuț. Amândoi. Gata, de acum, ai intrat în the big league. Până acum am fost ca niște fete de pension. Marii bărbați ai lumii au trecut prin astfel ce încercări care pentru niște papă-lapte le-ar distruge psihicul. Acum ne putem dovedi puterea! Să ne asumăm și asta. Așa e viața, trecem noi și prin asta. Tremuri? Nu tremura. Îți e frică? Fii tare, să am pe cine să mă sprijin, pe cine să dau vina, să nu fiu singur în asta. Nu doream să fiu singur în asta. Mi-am spus că trebuie să ne sprijinim unul pe altul. Ești sânge din sângele meu. Nu puteam avea încredere în nimeni. Nu îți fă griji pentru maică-ta. Viața asta vine cu niște costuri. Nimic nu e gratis. O să vezi, o să fie bine.

Fii bărbat! Nu plânge! Nu te smiorcăi! Vom fi mai mult decât am fost. Îți promit! Știu despre toți tot ce am nevoie și dacă e nevoie declanșez Jihadul. Fii bărbat, nu cârpă! Vom fura și vom fi liberi! O să vezi că funcționează până la urmă, atâta o să le combin până iese cum vreau eu. Sunt uns cu toate alifiile, ce dracu?!, nu mă răpun pe mine niște procurori cu salarii fixe de la Statul care suntem NOI.

PS: Îți trimit portocale, ciocolată și pijamalele cu Batman. Nu mă fă de râs. Te scot eu. Voi face tot, orice.