Ce a fost Lagărul de Muncă de la Salcia, locul unde s-au descoperit zeci de victime într-o groapă comună. Ororile comunismului

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google Urmărește-ne pe Google News

Osemintele a 23 de deținuți politici și martiri ai anticomunismului, uciși în fosta colonie de muncă silnică de la Salcia, au fost descoperite recent în cimitirul localității Agaua din Insula Mare a Brăilei.

Această descoperire istorică marchează finalizarea celei de-a treia etape a unui amplu proiect arheologic și de cercetare menit să recupereze și să cinstească memoria celor care au pierit în condiții inumane în timpul dictaturii comuniste. Și să amendeze istoria cu noi detalii despre trecutul întunecat.

Săpăturile sistematice au fost realizate de o echipă de experți coordonată de cunoscutul istoric și arheolog Marius Oprea. Investigațiile s-au concentrat pe „cimitirul fără cruci” din Agaua. Locul unde deținuții politici care mureau în lagăr erau aruncați la grămadă, pe ascuns, fără sicrie, fără cruci și fără nicio slujbă religioasă.

Cinci deținuți, îngropați împreună într-o ladă

Cercetările arheologice din această etapă au scos la iveală dovezi directe ale brutalității extreme din colonie. Printre cele 23 de rămășițe umane identificate, arheologii au descoperit cu profundă emoție o ladă comună în care fuseseră înghesuiți cinci oameni. Acest detaliu indică faptul că victimele au sfârșit simultan, în situații critice, fiind exploatate dincolo de limitele rezistenței umane.

A murit stejarul legendar al lui Robin Hood. „Major Oak” avea circa 1.200 de ani și ascundea o poveste celebră

Apartamente de trei ori mai scumpe în Cluj decât în alte orașe. Diferențele dintre piețele imobiliare se adâncesc

Prin această nouă descoperire, numărul total al victimelor recuperate din acest sit în ultimii ani se ridică la 38, după ce în etapele precedente fuseseră deshumate alte 15 rămășițe pământești.

Ion Ficior, comandantul lagărului. sursa: IICCMER

Lagărul de muncă Salcia, o istorie neagră

Era situată în raza comunei Frecăței, în Insula Mare a Brăilei și a fost înființată în anul 1952 ca parte a sistemului de lagăre din jurul mega-proiectului hidro de îndiguire și desecare a Bălții Brăilei.

Potrivit studiilor IICCMER, regimul comunist a trimis aici mii de deținuți politici. Erau țărani care se opuseseră colectivizării, intelectuali, studenți, foști militari sau membri ai partidelor istorice, pentru a fi folosiți drept forță de muncă brută, gratuită. Oficial, erau numiți „internați administrativi” sau „elemente contrarevoluționare”.

Regimul de exterminare

Conform dosarelor de penalități și actelor de acuzare din epocă, descoperite în arhivele Securității, administrația comunistă a lagărului de la Salcia s-a remarcat printr-o violență sadică. De o ferocitate rar întâlnită chiar și în interiorul Gulagului românesc.

Deținuții erau obligați să sape și să transporte zilnic o normă uriașă de cuburi de pământ din mlaștină pentru ridicarea digului, adesea stând în apă înghețată până la brâu. Cei care nu își realizau norma erau bătuți crunt de gardieni și de brigadieri. Aceștia din urmă erau recrutați adesea dintre deținuții de drept comun.

Rapoartele oficiale de anchetă, inclusiv cele din celebrul proces din 1954 al torționarilor de la Salcia, descriu cum deținuții erau bătuți cu ranga, lăsați dezbrăcați în ger, obligați să mănânce iarbă crudă sau pământ și supuși la torturi fizice greu de imaginat. Uneori, gardienii săreau cu caii peste deținuții epuizați căzuți la pământ.

Rația de hrană era menținută intenționat sub limita supraviețuirii, constând de cele mai multe ori dintr-o supă chioară de varză sau furaje și o bucată mică de pâine neagră, plină de impurități. Din această cauză, distrofia epidemică era la ordinea de zi.

Arhiepiscopul Casian, slujbă de pomenire. sursa: Facebook

Bilanțul negru și „Procesul Salcia” (1954)

Rapoartele oficiale ale instanțelor militare din anii '50 confirmă că numărul deceselor a fost uriaș. În iarna anilor 1952-1953, rata mortalității a atins cote alarmante. Sute de oameni au murit din cauza înghețului, dizenteriei, tifosului și a bătăilor.

Atrocitățile au fost atât de mari încât, în mod excepțional pentru acel regim, Partidul Muncitoresc Român a ordonat o anchetă internă în 1954 pentru a mușamaliza revolta mocnită din zonă. În urma procesului din 1954, mai mulți torționari din conducerea lagărului. Printre care faimosul comandant Ion Ficior, dar și alți oficiali precum Emil Sebeșan, au fost condamnați la pedepse grele cu închisoarea.

Totuși, majoritatea au fost amnistiați și eliberați după doar câțiva ani, fiind ulterior reintegrați în structurile Ministerului Afacerilor Interne.

Închis în 1964

Conform datelor oficiale oferite de Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului (IICCMER), lagărul de la Salcia a fost închis definitiv în anul 1964.

Închiderea acestei colonii de muncă, la fel ca a majorității lagărelor politice din România, a avut loc în contextul decretelor de amnistie generală din 1963 și 1964 emise de regimul lui Gheorghe Gheorghiu-Dej. Atunci, sub presiunea contextului internațional și din dorința de a îmbunătăți relațiile cu Occidentul, regimul comunist a eliberat ultimii deținuți politici din închisori și colonii de muncă, iar complexul represiv din Insula Mare a Brăilei a fost desființat.

Până în prezent, numărul exact al celor care și-au pierdut viața la Salcia și în celelalte colonii satelit din Insula Mare a Brăilei, Agaua, Piatra Frecăței, Strâmba, rămâne imposibil de calculat cu exactitate, deoarece certificatele de deces erau falsificate sau nu se întocmeau deloc, morții fiind îngropați noaptea în gropi comune anonime. Exact cum sunt cele descoperite acum de echipa lui Marius Oprea.

Arhiepiscopul Dunării de Jos, Casian, alături de Marius Oprea, slujbă de pomenirea victimelor de la Salcia. sursa: Facebook

Slujbă de înmormântare după 75 de ani de așteptare

În semn de profundă recunoștință și reparație morală, Arhiepiscopul Dunării de Jos, Înaltpreasfințitul Părinte Casian, a oficiat la fața locului rânduiala cuviincioasă a slujbei de înmormântare, o ceremonie creștină de care acești oameni au fost privați în urmă cu aproximativ șapte decenii. Prin strădania lui Marius Oprea.

Ulterior, osemintele martirilor au fost așezate cu respect în racle noi din lemn și au fost depuse în bisericile parohiale din localitățile Agaua și Frecăței.

De asemenea, Arhiepiscopul Casian a sfințit locul pe care va fi amplasat un viitor chivot-osuar, chiar în apropierea Troiței Memoriale ridicate în cinstea victimelor.