Social
Cum a lăsat Klaus Iohannis un director „pe viață” la Cotroceni. Nicușor Dan, privește neputincios
Klaus Iohannis. Sursă foto: Facebook
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește-ne pe Google News
Din cuprinsul articolului
Update - Replica lui Liviu Jicman
În urma publicării materialului, Liviu Jicman a trimis pe adresa redacției următoarele precizări:
* Afirmația din titlu potrivit căreia aș fi „director pe viață” este falsă. Funcția de director general al Muzeului Național Cotroceni nu este o funcție pe viață, ci este reglementată de lege.
* Am ocupat funcția de director general al Muzeului Național Cotroceni în urma unui concurs organizat potrivit legii.
* Contrar afirmațiilor din articol, nu am activat niciodată ca jurist. Sunt absolvent al Academiei de Studii Economice București, Facultatea de Studii Economice in Limbi Străine - Secția Germană și al Facultății de Drept a Universității din București, iar în ultimii 16 ani am activat exclusiv și neîntrerupt în domeniul culturii.
* Afirmația potrivit căreia nu sunt supus niciunei evaluări de performanță este falsă. Activitatea directorului general al Muzeului Național Cotroceni este evaluată în condițiile legii, iar rapoartele anuale de activitate ale instituției sunt publice, încă din anul 2017, primul an în care am exercitat această funcție.
Dincolo de crizele macroeconomice și demografice, „greaua moștenire” lăsată de fosta administrație ascunde detalii instituționale care sfidează logica și legislația.
Unul dintre cele mai revoltătoare exemple, care ilustrează perfect mecanismele ce alimentează neîncrederea și exodul tinerilor, se află chiar în curtea Administrației Prezidențiale: situația de la Muzeul Național Cotroceni.
Dacă, la nivel teoretic, instituțiile de cultură funcționează după reguli stricte și transparente, realitatea de la cel mai important muzeu de frontispiciu al țării demonstrează contrariul. Aici, fostul președinte Klaus Iohannis a instalat un director, nu pentru un mandat limitat, ci cu un statut unic în România: director pe viață.
Cum este ocolit managementul cultural la Cotroceni
În mod normal, legislația managementului cultural care guvernează toate muzeele din România impune standarde riguroase pentru ocuparea funcțiilor de conducere. Adică concursuri deschise și transparente, la care participă candidați cu studii de specialitate în domeniul cultural.
Aceștia au mandate fixe de 4 ani, cu posibilitatea de reînnoire doar pe baza performanței. Teoretic se fac evaluări periodice stricte, care pot duce la demiterea în timpul mandatului pentru rezultate necorespunzătoare.
În mod cu totul inexplicabil, Muzeul Național Cotroceni a devenit beneficiarul unei excepții legislative din anul 2016. Postul de director al acestei instituții emblematice a fost scos de sub incidența regulilor aplicate celorlalte muzee.
Astfel, funcția a putut fi ocupată de o persoană fără pregătire culturală de specialitate, fiind deschisă teoretic oricui: economiști, juriști sau chiar directori de autobază.
Liviu Jicman și concursul din 2016: O victorie fără adversari
Beneficiarul direct al acestei portițe legislative este Liviu Jicman. Economist, jurist practicant și deținător al unei diplome de director de spital, acesta a preluat conducerea Muzeului Cotroceni în 2016. Modul în care a obținut funcția este cel puțin remarcabil pentru principiul meritocrației: a câștigat un concurs la care a participat singur.
Odată instalat de administrația Iohannis, mandatul său a căpătat o imunitate totală. Conform actualului cadru de funcționare a muzeului prezidențial, Liviu Jicman nu își termină niciodată mandatul. Nu este supus niciunei evaluări de performanță. Nimeni nu are dreptul legal să îl schimbe.
Liviu Jicman, fost președinte ICR. sursa: icr.ro
Nicușor Dan, cu mâinile legate
Această „moștenire” instituțională creează un blocaj major pentru actuala conducere a statului. Noul președinte, Nicușor Dan, se găsește în fața unei situații absurde, fiind practic legat de mâini și de picioare.
Administrația Prezidențială nu poate organiza un nou concurs pentru conducerea propriului muzeu și nu poate invoca criterii de evaluare profesională sau de fidelitate instituțională pentru a schimba managementul. Oricât de ineficientă ar fi conducerea, funcția rămâne securizată.
Un precedent periculos pentru patrimoniul românesc
Situația de la Muzeul Național Cotroceni nu este doar o bizarerie politică, ci un precedent extrem de periculos pentru întregul patrimoniu național.
Dacă această excepție s-ar extinde la nivelul muzeelor județene sau locale, permițând consiliilor locale să numească directori fără nicio pregătire culturală, care să rămână în funcție pe viață, sistemul muzeal românesc ar intra pe un drum fără ieșire.
Transformarea instituțiilor de cultură în sinecuri permanente, sustrase oricărei forme de evaluare, reprezintă o lovitură directă adusă identității și patrimoniului cultural al României.
Recomandările noastre
