Alegerile prezidențiale din postdecembrism au drept unul dintre momentele obligatorii ceea ce s-ar numi Spectacolul lansării candidatului. Acest moment e punctul final al unei întregi perioade, conținînd anunțul politicianului că va candida, desemnarea de către un for colectiv de mai mică importanță, și punctul de început al unei noi perioade, bine strunite de echipa de campanie, înscriind deplasări în țară, întîlniri cu alegătorii, interviuri în presă, participare la dezbateri. Joi și sîmbătă, în prezența lui Klaus Iohannis, PNL a organizat Spectacolul lansării:

Reuniunea Consiliului Național al PNL, cu participarea a 3200 de persoane, avînd la ordinea de zi chestiuni organizatorice, dar care a fost practic reuniunea națională de lansare a lui Klaus Iohannis.

Declanșarea campaniei de strîngere de semnături. Și ea, teoretic, o operațiune organizatorică, începutul campaniei de strîngere de de semnături s-a vrut un spectacol de propagandă electorală. Reuniunea Consiliului Național și demararea campaniei de strîngere a semnăturilor stau, așadar, sub semnul propagandei electorale. Prin notele sale de esență, cele două momente țin de campania electorală propriu-zisă. De remarcat în cazul lui Klaus Iohannis o ciudățenie. Președintele în exercițiu și-a anunțat candidatura de anul trecut. PNL și l-a asumat de îndată în ipostaza de candidat. Din momentul cînd și-a anunțat candidatura – 23 iunie 2018 – Klaus Iohannis n-a mai fost președintele României. A fost candidatul unui partid – PNL – la prezidențialele din noiembrie 2019. Despre grava încălcare a Constituției înfăptuită de președintele Klaus Iohannis prin încheierea mandatului de președinte nu în noiembrie 2019, ci în iunie 2018 am mai scris. Putem vorbi atît de o scurtare anticonstituțională a mandatului de cinci ani la trei ani și jumătate, cît și de o faptă imorală. De un an și ceva Klaus Iohannis folosește funcția, inclusiv banii alocați de la Buget pentru funcție, în folos personal. Am scris și despre responsabilitatea lui Klaus Iohannis în dezastrul atins de statul român. De un an și ceva, Klaus Iohannis își face campanie electorală. Deciziile sale nu vizează interesul național, ci interesul electoral. Ca să nu mai spunem că puterea imensă a instituțiilor de forță -SRI, SIE, STS, SPP - a fost pusă la lucru, tot în interesul electoral al lui Klaus Iohannis.

Ceilalți competitori au fost nedreptățiți de acest furat al startului. În cazul unora – Dan Barna – abia s-au încheiat procedurile de desemnare. În cazul altora – Viorica Dăncilă, Călin Popescu Tăriceanu – nici nu știm sigur dacă vor candida.

Am făcut această paranteză pentru a semnala că momentul lansării a fost de prisos. Klaus Iohannis desfășoară campania electorală din 23 iunie 2018. A-i face o lansare în 8 și 10 august 2019, după un an de exercițiu electoral seamănă cu o nuntă în care mireasa duce de mînă copilul conceput în viața de cuplu, începută cu mult timp în urmă. Ceremonia de lansare a lui Klaus Iohannis n-a făcut gaură în cerul mediatic. Așa cum spuneam mai sus, dacă nunta are loc pentru a face rost de parale, ceremonia în cazul candidatului are menirea de a face rost de capital electoral. Pentru asta, Ceremonia trebuie să aibă impact mediatic. Sindrofia de la Romexpo și Ceremonia din Piața Universității au fost abordate de televiziunile de știri mai rău decît un Fapt Divers la celebra rubrică a Scînteii de pe vremuri. PNL și Klaus Iohannis nu șiau dat nici cea mai mică osteneală de a face din Ceremonie un eveniment mediatic. Firește, după ce o televiziune a făcut caz de Reuniunea de la Romexpo mi-am dat seama unde s-au dus banii în punga de plastic. Neglijarea de către presă și-a avut cauza tocmai în lipsa de preocupare a PNL și a lui Klaus Iohannis pentru abordarea de către presă.

Klaus Iohannis a părut că se străduiește din răsputeri să facă din prestația sa la cele două ceremonii o culme a mediocrității care definește secțiunea de mîntuială, să fie acolo. clișeul.

A venit la reuniunea de la Romexpo în alai de Împărat Roman în faza de glorie a Imperiului. Deși în sală se aflau tovarășii săi de luptă, a înfăptuit ritualul strîngerii mîinilor flancat de Garda Pretoriană pusă la dispoziție de Pahonțu. L-a însoțit și l-a sfătuit șefa Protocolului prezidențial, deși momentul n-avea nici o legătură cu funcția de președinte. Unei săli care așteapta însuflețirea, îndemnul, măcar acel No, hai! al lui Avram Iancu, Klaus Iohannis a citit cu poticneli teatrale un text scris de alții, lăsînd impresia că-l vede atunci întîia oară.

Nici la Piața Universității n-a lăsat impresia unei minime osteneli. Întreaga sa prestație a dezvăluit un om sîcîit de gîndul că după patru ani de somn ușor la Cotroceni a trebuit să sară din pat și să facă efortul de a se spăla pe dinți. Indiscutabil, Klaus Iohannis va dobîndi un al doilea mandat. Și-l va dobîndi ușor. Lucrează pentru asta nu numai neghiobia adversarilor, dar și Sistemul instituțiilor de forță cu atît mai harnic cu cît, prin grija Vioricăi Dăncilă, aceste instituții bugetare vor primi bani în plus la rectificarea bugetară. E una dintre cauzele pentru care Klaus Iohannis prestează electoral la minima rezistență. N-am nici o îndoială că seara anunțării rezultatelor celui de-al doilea tur, îl va prinde la Otopeni, în drum spre insulele vacanței de huzur.

Socotind că s-a istovit anul acesta, Klaus Iohannis își va lua un concediu de cinci ani.

Se va întoarce la Cotroceni abia în noiembrie 2025, cînd va trebui să predea gestiunea.

O altă cauză a minimei rezistențe dezvăluită de Klaus Iohannis stă în certitudinea că va cîștiga. Diferența dintre el și ceilalți competitori e uriașă în materie de procente. Adversarii au probleme interne, unele provocate, ca în cazul lui Dan Barna, de implicarea Serviciilor secrete. Alții, precum Viorica Dăncilă, n-au probleme, dar, în schimb, au toate șansele de a pierde însă de pe acum. Cine urmărește Presa va fi observat o realitate pe cale de a bate la ochi. Presa PSD-istă, dar și Presa independentă și-a pus tunurile pe Dan Barna.

Asupra lui Dan Barna aruncă găleți de rahat.

Asupra lui Klaus Iohannis aruncă șipuri de parfum.

Ce mai încolo și încoace!

Ne așteaptă una dintre cele mai plicticoase campanii electorale din postdecembrism.

O campanie în care cîștigătorul se știe încă de pe acum: Klaus Iohannis.

Dar, spre deosebire de alte situații de acest gen, cîștigătorul nu catadicsește nici măcar să mimeze că se bate.