Judecarea traficanților de droguri și etnobotanice. Măsurile se aplică doar pentru substanțele de mare risc

Proces. Sursa foto: Arhiva EVZ

Înalta Curte de Casație și Justiție a emis luni, 3 noiembrie 2025, o dezlegare de drept în materia traficului de droguri, clarificând modul în care trebuie judecați inculpații prinși cu droguri de mare risc și substanțe psihoactive, cunoscute popular drept „etnobotanice”. Decizia are și rolul de a simplifica munca judecătorilor care soluționează astfel de cazuri, arată Lumea Justiției.

Traficanții de droguri și etnobotanice, judecați în baza Legii nr. 143/2000

Potrivit ICCJ, dacă un inculpat este prins cu substanțe ce conțin atât droguri de mare risc (prevăzute de Legea nr. 143/2000), cât și etnobotanice (reglementate de Legea nr. 194/2011), acesta va fi cercetat doar în baza Legii nr. 143/2000. Infracțiunea prevăzută de art. 16 alin. 1 din Legea 194/2011 este considerată absorbită de cea de la art. 2 alin. 2 din Legea 143/2000, ceea ce înseamnă că nu se va reține concursul de infracțiuni.

„Admite sesizarea formulată de Curtea de Apel Brașov – Secția penală, în dosarul nr. 4722/62/2024, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarei chestiuni de drept: Dacă, în ipoteza efectuării, fără drept, de operațiuni cu produse susceptibile de a avea efect psihoactiv, în a căror componentă intră, în diferite proporții, substanțe a căror circulație este reglementată atât de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011, cât și de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, se va reține un concurs între cele două infracțiuni sau, conferind eficiență sintagmei dacă fapta nu reprezintă o infracțiune mai gravă, din conținutul constitutiv al art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011, va opera absorbția legală a acesteia în conținutul art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, prin prisma cuantumului mai ridicat al pedepsei prevăzute pentru aceasta din urmă.

Stabilește că: În ipoteza efectuării, fără drept, de operațiuni cu produse psihoactive în a căror componentă intră, în diferite proporții, substanțe a căror circulație este reglementată atât de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011, cât și de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, se va reține numai infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, prin absorbția naturală a infracțiunii prevăzute de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011”, se arată în minuta hotararii prealabile nr. 392/2025 din dosarul nr. 1432/1/2025.

Ce spune legea

Articolul 16, alineatul 1, din Legea 194/2011 stabilește că orice persoană care efectuează, fără a deține autorizația legală, operațiuni cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive comite o infracțiune.

Fapta se pedepsește cu închisoare de la 3 la 10 ani și interzicerea exercitării unor drepturi, cu mențiunea că această sancțiune se aplică doar dacă fapta nu constituie o infracțiune mai gravă.

„Fapta persoanei care, fara a detine autorizatie eliberata in conditiile prezentei legi, efectueaza fara drept operatiuni cu produse stiind ca acestea sunt susceptibile de a avea efecte psihoactive constituie infractiune si se pedepseste cu inchisoare de la 3 la 10 ani si interzicerea exercitarii unor drepturi, daca fapta nu constituie o infractiune mai grava”, conform Art. 16 alin. 1 din Legea 194/2011:

Închisoare pentru cei implicați în traficul de droguri

De asemenea, articolul 2 din Legea 143/2000 prevede pedepse pentru orice operațiuni privind circulația drogurilor de risc, efectuate fără drept.

Acestea includ cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, oferirea, punerea în vânzare, vânzarea, distribuirea, livrarea, trimiterea, transportul, procurarea, cumpărarea sau deținerea substanțelor. Pentru astfel de fapte, legea prevede închisoare de la 3 la 10 ani și interzicerea unor drepturi.

Dacă însă operațiunile implică droguri de mare risc, sancțiunile sunt mai dure: închisoare de la 5 la 15 ani și interzicerea exercitării anumitor drepturi.

Inculpat achitat pentru acuzația mai gravă, decizie confirmată de ICCJ

Instanța supremă a pronunțat dezlegarea de drept după ce, la 8 aprilie 2025, judecătoarele Anca Codreanu și Gabriela-Nicoleta Chihaia de la Curtea de Apel Brașov au sesizat ICCJ în dosarul nr. 4722/62/2024. Inițial, prin sentința nr. 23 din 5 februarie 2025, judecătoarea Nicoleta Constantinescu, președinta Tribunalului Brașov, îl condamnase pe inculpatul Mihai-Alexandru Gritu la 3 ani și 6 luni de închisoare cu executare pentru efectuarea fără drept de operațiuni cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive în formă continuată.

Tot prin aceeași sentință, instanța l-a achitat pe inculpat pentru acuzația de trafic de droguri de mare risc, motivând că acesta „era în eroare referitor la conținutul substanței pe care a comercializat-o”. Practic, inculpatul credea că vindea o substanță „etnobotanică” (prevăzută de Legea 194/2011), și nu droguri de mare risc, precum MDMA („ecstasy”) sau amfetamină (definite de Legea 143/2000).

Poziția Curții de Apel Brașov

Completul format din judecătoarele Codreanu și Chihaia de la Curtea de Apel Brașov anticipase soluția ICCJ, arătând în încheierea din 8 aprilie 2025 că infracțiunea prevăzută de Legea 194/2011 trebuie absorbită în cea prevăzută de Legea 143/2000. Astfel, decizia instanței supreme a confirmat opinia exprimată anterior de completul Curții de Apel.

„Analizand cererea de sesizare a Inaltei Curti de Casatie si Justitie in procedura prevazuta de art. 475 din Codul de procedura penala, curtea de apel constata ca, in cauza, starea de fapt ce formeaza obiectul acuzatiei imputata inculpatului in sarcina caruia s-au retinut, prin rechizitoriu, in concurs, infractiunea de trafic de droguri de mare risc in forma continuata, prev. de art. 2 alin. 1 si 2 din Legea nr. 143/2000 si infractiunea de efectuare de operatiuni cu produse susceptibile a avea efecte psihoactive, prev. de art. 16 alin. 1 din Legea nr. 194/2011, isi are izvorul intr-o singura actiune de natura a fi produs o modificare materiala in mediul inconjurator, si anume detinerea in vederea comercializarii, respectiv oferirea cu titlu gratuit a unei cantitati de fragmente vegetale, care, in compozitie, contine atat substante supuse regimului Legii nr. 143/2000, cat si Legii nr. 194/2011 (…)”, arată Curtea de Apel Brașov.