"Scuzaţi-mă că o spun, chiar poporul are performanţe limitate". Aşa zicea Traian Băsescu, într-o intervenţie care i-a confirmat bine-meritata faimă de cel mai acid critic al poporului pe care îl conduce.
Scuzaţi-mă că o spun, dar cred că performanţele de preşedinte ale lui Traian Băsescu sunt limitate şi de oamenii din tabăra sa. Nu că ar fi avut de unde alege din strălucita pepinieră de impostori numită clasă politică autohtonă. Ori că în opoziţie s-ar găsi unii mai breji (o ştiţi pe aia, reală, cu Crin Antonescu, care ia în considerare un boicot parlamentar???). Dar acest Partid Democrat Liberal, condus de oameni atât de speciali cum doar în emisiunea infatigabilei dudui teveriste Marina Almăşan poţi găsi, e cea mai grea piatră de moară pe care şi-o putea agăţa Băsescu de mandate.
Să luăm cazul "Jos Botiş!", care a cunoscut o inedită dezvoltare. Respectiv, n-a demisionat - căci la noi, demisia doar se cere, nu se şi dă, dacă, Doamne fereşte, ţi se acceptă?! - ministrul care aprobase fonduri europene şi guvernamentale pentru prosperitatea nevestei. Ci s-a retras doamna Botiş, asistată social de soţ şi de autoritatea de management a ministerului condus, ciupercuţă într-un picior, tot de consort. Oricum nevasta umfla doar optzeci de milioane de lei vechi pe lună, demonstrând că Băsescu s-a înşelat când a zis "statul nu dă". Dă, săracul, cu condiţia să rămână banii în familie. Între timp, instituţiile statului duduie. Primul-ministru îşi asumă cu celeritate informarea pe care i-o face Botiş. Departamentului de Luptă Antifraudă i se pare că ar fi găsit nişte firimituri suspecte ("există indicii privind încălcarea legislaţiei naţionale şi comunitare în legătură cu conflictul de interese"). ANI începe să caute documente pe marginea cărora se va pronunţa în nici două săptămâni.
Deci acesta este Nelu Ioan Botiş, ministrul care căuta soluţii pentru a face Titanicul numit România să înainteze şi ne punea să ne căutăm fericirea în muncă. E un om onest, de bună-credinţă, zice Boc, adăugând, ţineţi-vă bine, că situaţia nu e nouă. Deci nu Botiş a inventat fondurile aprobate în sufragerie pentru nevasta din bucătărie, care, întâmplător şi din plictiseală, colaborează cu fosta şefă de cabinet a soţului, ca să le dea de muncă amărăştenilor?! Şi cum se numea proiectul – "Şansa la demnitate"?! Vai, ce ruşine!
Se pot bate cu pumnul în piept pedeliştii că au reformat România prin nu ştiu câte guverne Boc şi au scos-o din foame cu nenumărate asumări, dar în istorie aşa va intra: prin performanţe nelimitate. Cu podiumul lui Ridzi, cu carenţele de socotit ale Robertei Anastase, cu oile folosite servil la caligrafie de Flutur, cu lefurile tăiate şi restituite la Sfântu-Aşteaptă, cu numărul de "Moonwalk" al lui Tălmăcean, cu contracte-cadou pentru spaţii verzi făcute în comune aflate în buza pădurii şi cu Adrian Severinul PDL-ului, Ioan "Dacă E Vreo Problemă Morală" Botiş.
Două vorbe şi despre cel mai penibil News Alert al zilei, cu care şi-a răsfăţat publicul telespectator postul lui Vîntu, al copiilor lui Vîntu, al lui Nelu Legionaru, al bodyguarzilor lui Ghiţă sau al cui o mai fi: RTV şi opinia publică aşteaptă decizia în cazul Botiş. Oamenii de la Realitatea să fie sănătoşi! Dar să invoci opinia publică după ce o minţi cu bună ştiinţă prin filmuleţe trucate, leşinuri teatrale şi realizatori în a căror cască vorbeşte acţionarul mai mult decât producătorul e revoltător. Pe bune! PS. Botiș a demisionat în această dimineață, cerându-le scuze cetățenilor pentru „mica întârziere” cu care a decis să facă singurul lucru normal acceptabil. Dacă sintagma „demisie de onoare” e însă și potrivită în acest caz, e o altă discuție. Ca și faptul că premierul se cuvenea să-l fi demis fără să se mai ascundă după cireșul instituțiilor de anchetă. Să fim înțeleși, România nu trebuie să fie Vestul Sălbatic în care întâi se împușcă și apoi se întreabă unde e gara. Dar, în unele situații, precum cea a lui Botiș, orice întârziere aduce a tergiversare și a regret că, fir-ar să fie, presa a aflat de treabă.
Recomandările noastre
