Atunci când se apropie alegerile, liderii autoritari care se ascund în spatele unei fațade subțiri de democrație recurg frecvent la inventarea unor „dușmani” împotriva cărora luptă din poziția lor de oameni de acțiune și salvatori. Aceștia dau vina pe forțele străine și pe așa-zisele comploturi de subminare a stabilității, securității și tradițiilor naționale. Este o tactică des întâlnită, în care Viktor Orbán este deosebit de versat.
De la preluarea mandatului în 2010, coaliția de guvernare Fidesz-KDNP a premierului maghiar a invocat frecvent adversari iluzorii pentru obținerea de câștig politic. În 2014, dușmanul extern era reprezentat de „entitățile străine” care ar fi încercat „să își impună autoritate” asupra cetățenilor obișnuiți. În 2018, dușmanul era filantropul american de origine maghiară George Soros, care era prezentat în mod proeminent pe panouri publicitare, pliante și canalele media aliate guvernului și despre care se spunea că ar plănui un atac „frontal” asupra statului ungar. În 2022, societatea civilă și presa independentă erau acuzate că lucrează mână în mână cu aliații SUA pentru a „manipula” relatările presei internaționale despre ceea ce se întâmpla în Ungaria.
În puțin peste un an, cetățenii maghiari își vor da din nou verdictul la urnele de vot. Sondajele de opinie sugerează că un partid insurgent condus de Péter Magyar l-ar putea răsturna pe actualul prim-ministru. Partidul TISZA al lui Magyar a câștigat mult teren în ultimul an, obținând rezultate impresionante la alegerile pentru Parlamentul European din 2024 și un sprijin public tot mai mare pentru campania care se axează pe necesitatea de curățare a sistemului politic din Ungaria.
Pentru Orbán, Magyar reprezintă o problemă nouă și îngrijorătoare. Spre deosebire de oponenții anteriori, care au fost vizați pe baza trecutului lor politic sau a asocierii cu instituții critice, Magyar face parte din familia Fidesz. A fost căsătorit cu Judit Varga, fost ministru de justiție în guvernul Orbán, și a fost mult timp un aliat al elitei guvernamentale. Faptul că a devenit un politician care l-ar putea detrona pe Orbán în 2026 a făcut ca acțiunea ofensivă, care a funcționat în ciclurile electorale anterioare, să devină incompatibilă sau ineficientă.
Totuși, în ultimele săptămâni, mașina de propagandă Fidesz a încercat, fără succes, să îi acuze pe Magyar și pe alții – „politicieni, judecători și jurnaliști cumpărați, ONG-uri false și activiști politici” – de complot pentru „răsturnarea democrației maghiare”. Aceste campanii orchestrate printr-o rețea de presă aliată guvernului, care cuprinde majoritatea spațiului informațional al țării, au încercat să îl defăimeze pe Magyar spunând că este „o marionetă” a forțelor străine. În discursul său anual din februarie privind starea națiunii, Orbán i-a etichetat pe Magyar și pe alții drept „gândaci puturoși [care] au supraviețuit iernii” și a promis să le „demonteze” mașinăria financiară.
Însă atacurile asupra țapilor ispășitori – o diversiune folosită adesea pentru a abate frustrarea publică de la probleme precum economia șubredă și serviciile slabe de sănătate – nu sunt la fel de eficiente ca înainte. În timp ce George Soros continuă să fie în centrul propagandei Fidesz-KDNP, realitatea este că acesta are acum 94 de ani, s-a retras în mare parte din ochii publicului și nu mai atrage voturi pentru coaliția de guvernare, așa cum o făcea înainte. Țintele recente ale atacurilor și dezinformărilor guvernului, cum ar fi președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, și liderul de grup al Partidului Popular European, Manfred Weber, nu au reușit să rezoneze cu publicul. Într-adevăr, acest lucru indică faptul că majoritatea maghiarilor sunt proeuropeni și că susțin continuarea apartenenței la UE. Atacurile la adresa președintelui ucrainean, Volodimir Zelenski, în contextul finanțării și securității UE, nu au reușit nici ele să îndepărteze alegătorii de mișcarea lui Magyar.
Această situație l-a determinat pe un Orbán din ce în ce mai disperat să își extindă atacul și să recurgă la tactici din ce în ce mai extreme și mai autoritare în încercarea sa de a se agăța de putere. Înființarea și utilizarea ulterioară a unei instituții guvernamentale (Oficiul pentru Protecția Suveranității) pentru a viza adversarii politici, presa independentă, ONG-urile și alte voci critice demonstrează traiectoria coaliției de guvernare înainte de campania propriu-zisă. Suspendarea fondurilor de dezvoltare USAID a fost folosită de premier pentru a înfățișa presa independentă din Ungaria drept coruptă și pentru a alimenta animozitatea față de jurnaliștii și activiștii finanțați din străinătate. Acest lucru a sporit și mai mult îngrijorarea maghiarilor cu privire la cât de departe este Orbán pregătit să meargă pentru a rămâne la putere și dacă aparatul democratic al țării, deja diminuat, mai poate supraviețui unui alt atac.
Rămâne de văzut dacă Orbán este pregătit să meargă până la capăt și să permită subminarea democrației. Cu toate acestea, investigațiile realizate de site-ul independent de știri Direkt36 indică o rețea coordonată, adânc înrădăcinată și amenințătoare, definită prin grandomanie și autoconservare. Această rețea se extinde dincolo de granițele Ungariei și include coordonarea cu dreapta radicală a Europei și cu liderii autocrați din est, sub forma spălării de active și a finanțării intermediare a partidelor din grupul Patrioților pentru Europa.
Uniunea Europeană, care ignoră de ani de zile „problema Orbán”, s-ar putea să se confrunte cu un moment de pericol în 2026. Dacă va sta cu mâinile în sân și îi va permite premierului maghiar să erodeze și să deturneze și mai mult democrația țării, este posibil să asistăm la o capturare totală a statului într-o țară membră UE. Viitorul cancelar german Friedrich Merz a simțit deja acest pericol și i-a cerut în ultimele săptămâni blocului comunitar să fie „mai consecvent” în ceea ce privește aplicarea „procedurilor de infringement”.
Aproximativ 22 de miliarde de euro din fonduri europene (echivalentul a 11% din PIB-ul estimat al Ungariei în 2024) nu i-au fost acordate guvernului Orbán, ca răspuns la încălcările continue ale statului de drept. Aceasta este o pârghie care trebuie folosită în continuare pentru ca alegerile din 2026 să se desfășoare în mod liber. O altă posibilă soluție la nivel european constă în restrângerea drepturilor de vot ale Ungariei în cadrul Consiliului European. Parlamentul European a inițiat eforturi în acest sens în 2018 și, după cum Mertz și alții au sugerat, acest lucru ar trebui reîncercat ca mijloc de prevenire a unor alte acte de vandalism democratic în Ungaria.
Următoarele douăsprezece luni vor fi critice pentru maghiari și pentru cei din proiectul european mai larg. Intervențiile prevăzătoare ale UE și ale altor democrați ai comunității internaționale au potențialul de a-l limita pe Orbán, de a face ca alegerile parlamentare din Ungaria să se desfășoare într-un spațiu informațional mai curat și, mai ales, de a contracara orice eforturi de subminare a democrației într-un stat membru european.
Marius Dragomir este directorul Media and Journalism Research Center (MJRC), un grup de reflecție independent care își propune să îmbunătățească nivelul de calitate al politicilor mass-media și starea presei și a jurnalismului independent.
