Este suficient să te gândeşti numai la zona Zăbrăuţi, considerată drept un etalon al sărăciei şi mizeriei din Capitală. Despre Ferentari, circulă tot felul de legende. Cartier periculos, al cuţitarilor şi mardeiaşilor. Tot în Sectorul 5, în apropiere de Piaţa Ferentari, îşi are sediul un temut clan interlop al Capitalei: clanul Cămătarilor. Ceva mai sus însă, îşi are sălaşul un altfel de mafie. Un alt fel de interlopi. Cei cu gulere albe, care ocupă fotolii importante în primăria sectorului, de mână cu partenerii lor de afaceri. Şi când spun „afaceri”, trebuie să se înţeleagă, de fapt, jefuirea fără scrupule a banului public.

Aşadar, cei mai mulţi dintre bucureşteni când se gândesc la Piaţa Ferentari o asociază cu cuvântul: teamă. Ei bine, unii funcţionari din Primăria Sectorului 5, o asociază cu cuvântul: bani.

Peste clanul Cămătarilor au năvălit în mai multe rânduri procurorii, însoţiţi de jandarmi. S-au făcut percheziţii şi dosare penale. Au fost condamnări. Pe bună dreptate. Peste mafia cu gulere albe, peste cei care au jefuit pur şi simplu banul public, nu a năvălit niciodată, nimeni. Bugetul a fost cheltuit fără a da socoteală cuiva. Singura socoteală care se făcea, era împărţirea prăzii între jefuitori.

Un depozit fără acte

Piaţa Ferentari este închisă publicului, deşi ea a fost reabilitată din bani publici. Teoretic cel puţin, locuitorii din zonă ar fi trebuit să-şi facă târguielile în condiţii civilizate. Nu este aşa. Piaţa a fost transformată în depozit. Un depozit plin cu surprize, care, asemenea peşterii lui Ali Baba, adăposteşte tot ce se poate jefui de la o primărie. De la steaguri şi tricouri cu „Ziua recoltei -2018”, până la mii de mingii şi zeci de mii de pantofi de sport. La care se mai adaugă: podoabe pentru pom, înghesuite frumos în saci, deşi ar fi trebuit să strălucească pe străzi, spre bucuria copiilor din cartier, penare, tablete, dar şi trotinete electrice, un număr impresionant de baxuri de hârtie, cartuşe pentru imprimante, şepci, tenişi, treninguri, patine.

Traducerea din franceză

În celebrul roman „Roşu şi Negru” al lui Stendhal, există un personaj. Domnul Valenod, care este „bogatul director al Aşezământului pentru săraci”. Tradus din franceză în româna din Sectorul 5, „Aşezământul pentru săraci” se cheamă „Economat”, iar „domnul Valenod” se traduce Petre Marian Leonard.

Despre ce este vorba în concret. Pentru a ajuta oamenii săraci din sector, foarte numeroşi altminteri, Primăria s-a gândit să deschidă un magazin special pentru ei. Cu preţuri foarte mici la produse, dar şi cu donaţii. Unic acţionar al Economatului de la Sectorul 5 este chiar Consiliul local al Sectorului 5. Numai că Economatul, are tupeul să-şi ia la refec patronul, pentru că nu i-a plătiti nişte facturi băgate în contabilitatea Primăriei în aceste zile, pe final de an, deşi mărfurile fuseseră achiziţionate încă din vară.

De ce acum şi nu atunci când au fost achiziţionate? Simplu. S-a mizat pe principiul uitării sau al necunoaşterii. Primarul s-a schimbat şi era foarte posibil să nu ştie despre o decizie a Consiliului local.

Economatul cerea Primăriei să-i achite plata facturilor pentru materialele pe care le livrase pentru şcoli. Între care şi tabletele, pentru copiii ai căror părinţi nu aveau posibilitatea să le achiziţioneze, să poată participa şi ei la învăţământul on-line. Economatul cerea bani pe tablete, chiar dacă  patronatul, adică Consiliul local, a abrogat hotărârea care factura către Primărie contravaloarea tabletelor! S-a mizat însă că acest lucru se petrecuse pe vremea fostului primar şi noul primar Cristian Popescu Piedone nu are habar de el.

Ca să fie şi mai convingător, corespondentul din Sectorul 5 al domnului Valenod din „Roşu şi Negru”, Petre Marian Leonard, mai şi ameninţă Primăria, adică propriu-i patronat, că-i va bloca conturile dacă nu-i face imediat plăţile. Până la sfârşitul anului acesta adică.

Trotineta fără o roată şi masca turcească

Pe data de 5 noiembrie 2020, Guvernul dă HG nr. 935/5.11.2020. care prevede obligativitatea purtării măştii inclusiv în spaţiile deschise. Cine nu o făcea, era sancţionat aspru cu o amendă pe care trebuia să facă împrumut pe mai mulţi ani la bancă, pentru a o putea plăti. O mască, devenită obligatorie, costă la magazin minim 1 leu. Socotind că o familie are în medie doi copii, deci este alcăturită din cel puţin patru persoane şi că trebuie să schimbe cel puţin două măşti pe zi, înseamnă opt măşti pe zi. Înmulţit cu 30 de zile, înseamnă 240 lei pe lună. Adică banii de mâncare pe cel puţin o săptămână pentru întreaga familie, dacă gospodina este chibzuită.

Primăria Sectorului 5 a decis să vină în ajutorul acestor oameni. Şi a achiziţionat măşti, pe care să le împartă gratis nevoiaşilor. Pe cutiile măştilor, nu scrie tradiţionalul: „Made in China”. Sunt fabricate în Turcia. Şi mai scrie pe cutii că protejază rău de tot de coronavirus.

Realitatea este alta. Că măştile protejează doar rău şi atât. Pentru că numai cutiile sunt de la măşti originale, care asigură protecţie împotriva COVID. Însă înăuntru nu sunt decât nişte bucăţi de hârtie, care în nici un caz nu protejează de temutul virus. Sunt acele vestite măşti neconforme, pe care le-am mai întâlnit şi prin alte depozite pe care Guvernul tocmai de aceea se codeşte să le distribuie.

CONTINUAREA ARTICOLULUI IN PAGINA URMATOARE