Parlamentul European a votat o directivă care se va aplica în perioada următoare și în România. Angajatori nu vor mai avea voie să pună anumite întrebări la concursurile de angajare.

Directiva Uniunii Europene despre transparența salarială le interzice angajatorilor să mai solicite un istoric salarial, în cazul candidaților pentru diferite posturi.

Cu alte cuvinte, la momentul angajării, angajatorul nu îi poate cere candidatului să furnizeze informații despre nivelul salariului avut la fostul loc de muncă.

Această directivă, care va fi inclusă și în Codul Muncii din România, vizează direct egalitatea de șanse între bărbați și femei, care, pentru o muncă egală, trebuie să fie plătiți la fel.

„Pentru a întrerupe perpetuarea diferenței de remunerare între femei și bărbați care afectează în timp lucrătorii în mod individual, angajatorii ar trebui să se asigure că anunțurile de posturi vacante și denumirile locurilor de muncă sunt neutre din punctul de vedere al sexului și că procesele de recrutare sunt conduse în mod nediscriminatoriu, astfel încât să nu submineze dreptul la egalitatea de remunerare”, se arată în directivă.

Fără solicitări despre nivelul salariului

Din momentul în care această directivă va fi aplicată și în România, angajatorii nu mai pot să solicite date despre istoricul salariul al candidatului, și nici alte informații despre vechiul loc de muncă, cum ar fi sporurile acordate sau durata concediului de odihnă.

„Angajatorilor nu ar trebui să li se permită să se intereseze sau să încerce în mod proactiv să obțină informații despre remunerația actuală sau istoricul salarial anterior al unui solicitant de loc de muncă”, mai scrie în directivă”, se mai arată în directivă.

În Statele Unite, o astfel de prevedere este în vigoare încă din anului 2019 și a fost aplicată pentru a combate inegalitățile salariale și discriminarea de gen.

Potrivit statisticilor din Uniunea Europeană, o femeie câștigă cu 13% mai puțin decât bărbații, procentul fiind în continuă scădere față de perioada anilor 2011-2020, când același procent era de 16,2%.

În România, diferența este mult mai mică, de peste doi la sută, fapt ce plasează țara noastră la coada clasamentului European, pe ultimul loc fiind Luxemburg, potrivit avocatnet.