Cum proiectul de amnistie al guvernului Grindeanu, motivat de supraaglomerarea din închisorile româneşti, a provocat un scandal uriaş, iată un rezumat al prevederilor UE în acest domeniu.

Încarcerarea trebuie să fie folosită doar ca ultimă soluţie, în urma unor infracţiuni grave, mai ales când este vorba despre arestul preventiv, se arată în Raportul UE din 2017 privind situaţia din închisorile aflate în statele membre.

Închisoarea după condamnare trebuie să servească scopului de a promova reintegrarea socială şi astfel de a împiedica recidiva.

Arestul preventiv ar trebui să fie folosit doar în mod excepţional, cu respectarea deplină a dreptului la prezumţia de nevinovăţie, până la pronunţarea unei sentinţe definitive, se arată în raportul citat.

Deşi condiţiile din închisori reprezintă în principal grija statelor membre, şi UE are un cuvânt de spus, în conformitate cu Programul de la Stockholm din 2010 şi cu numeroase rezoluţii ale Parlamentului European.

„Pentru a promova încrederea reciprocă, cooperarea judiciară şi funcţionarea corespunzătoare a instrumentelor reciproce de recunoaştere în aria judiciară, asigurarea unor condiţii de detenţie satisfăcătoare este esenţială”, se arată în documentul UE.

Acesta citează obligativitatea pentru statele membre de a aplica Regulamentul Închisorilor Europene, adoptat în 1987 şi amendat în 2006. Potrivit acestuia, de pildă, este imperios necesară separarea deţinuţilor aflaţi în arest preventiv de cei cu sentinţă definitivă, a bărbaţilor de femei, a adulţilor de copii, cu recomandarea fermă de încarcerarea în celule cu un singur pat pe timpul nopţii.

Alte condiţii obligatorii se referă la igienă, îmbrăcăminte, educaţie, exerciţii fizice şi recreere, asigurarea libertăţii de gândire şi religioase etc.

La rândul său, Comitetul pentru Prevenirea Torturii (CPT) a detaliat aceste reguli de detenţie, obligatorii pentru statele membre UE.

Astfel, potrivit CPT, standardul minim pentru un deţinut este de 6 metri pătraţi (plus grup sanitar) într-o celulă cu un singur pat, sau 4 mp / deţinut (plus grupuri sanitarea integral delimitate) pentru celulele cu mai mulţi deţinuţi.

Mai mult, între pereţii celulei trebuie să fie o distanţă de minimum 2 metri, iar înălţimea celulei trebuie să fie de minimum 2,5 metri.

Dar, aşa cum am arătat, acestea sunt standardele minime admise. Cele recomandate sunt de cel puţin 10 metri pătraţi pentru o celulă care găzduieşte doi deţinuţi, 14 mp pentru una cu trei deţinuţi etc.

Raportul UE pe 2017 citează deciziile CEDO prin care deţinuţilor trebuie să li se asigure toate drepturile şi libertăţile constituţionale, cu excepţia celui al libertăţii.

Astfel, deţinuţii trebuie să continue să se bucure de dreptul la o viaţă de familie, de dreptul de a se căsători, de libertatea de exprimare, de a-şi practica religia, de acces la avocat sau la tribunal şi dreptul la corespondenţă.

Supraaglomerarea este văzută ca principala problemă din penitenciarele statelor membre UE.

Raportul citat arată că există două metode de combatere a supraaglomerării: sporirea capacităţilor de detenţie, prin construirea de închisori noi sau lărgirea celor existente, ori „prin reducerea numărului de deţinuţi prin reforme penale, amnistii sau programe de eliberări timpurii”.

Carta Albă a supraaglomerării din închisori, publicată de Comisia Europeană în 2016, recomandă evaluări regulate asupra sistemului penal şi recurgerea la dezincriminare, la reducerea anumitor pedepse sau înlocuirea măsurii detenţiei cu sancţiuni comunitare.