Astfel, pe teren, rușii au permis regimului sirian relocarea capabilităților aviatice în zona Latakia, acolo unde le protejează prin proximitatea față de propriile baze și amplasamentele de rachete anti-aeriene, în timp ce perspectiva repetării unei asemenea acțiuni provoacă SUA să atace sub tirul sistemelor moderne antiaeriene ruse mutate în Siria și cu perspectiva de a lovi aparatele ruse deopotrivă cu cele ale regimului.

În Alaska, avioanele strategice de bombardament ruse au făcut serii de exerciții cu forțarea zonei economice exclusive americane în spațiul din jurul Strâmtorii Bering și către coastele vestice ale Alaskăi, obligând aviația de vânătoare americană să se ridice și să însoțească aceste zboruri, în timp ce Moscova continuă disputa aprigă vizând cazul celor 35 de spioni ruși expulzați de către administrația Obama și casele de vacanță de lângă Washington și New York utilizate în acest scop de către diplomații ruși, reședințe pe care Moscova le vrea înapoi.

Dar poate cea mai gravă dispută vine de la faptul că SUA a decis să evite imixtiunea și blocajele Rusiei în ancheta privind atacul cu arme chimice ale lui Bashar al Assad tocmai din cauza ante-pronunțării părții ruse că e vorba despre rebeli care ar fi lansat atacul chimic, certificat a fi gaz sarin de către partea turcă. În plus, recursul la mecanismele consacrate din Convenția împotriva Armelor Chimice, acele comisii de investigare și monitorizare, s-au dovedit deja blocate de către partea rusă prin rapoartele furnizate cu întârziere la precedentele atacuri, patru la număr după 2013, când Siria a devenit parte la Convenție.

SUA a respins acest mecanism și pentru că Rusia îl folosește pentru a tergiversa, a îndepărta probe din anchetă și, ulterior, pentru că a depus de două ori veto la tentativa de a sancționa regimul lui Bashar al Assad în Consiliul de Securitate pentru utilizarea armelor chimice. Washingtonul acuză Moscova de tergiversarea și blocarea oricărui tip de măsuri chiar și atunci când comisiile convenite ajung la rezultate incriminatoare, în timp ce Moscova reproșează faptul că nu e primită ca parte la anchetă, și susține că în nici un caz Bashar al Assad nu a lansat atacul chimic. În plus, Moscova a avertizat că va reacționa dur la orice tentativă nouă de a lovi cu rachete teritoriul sirian, în zona controlată de regim.

Într-o convorbire telefonică, ministrul de Externe Lavrov și-a arătat nemulțumirea privind neparticiparea la ancheta turco-americană în atacul cu gaz sarin și a insistat pe „mecanismul obiectiv de investigare a incidentelor” din cadrul acordului sub egida Organizației pentru Interzicerea Armelor Chimice, (OPCW). Demersul e fundamental unul de imagine, în tentativa Rusiei de a demonstra convingător măcar propriului public că ar avea dreptate să fie suspicioasă în legătură cu existența atacului.

Dacă relațiile ruso-americane sunt la cel mai jos nivel posibil după Războiul Rece, potrivit președintelui Trump însuși, discuția telefonică nu a evitat referirile la schimbul de poziții din 11-12 aprilie, desfășurat la acest nivel și cu președintele Putin, dar și la referirea că Rusia nu a luat măsuri de retorsiune la expulzarea diplomaților ruși de către Obama, în schimb dorește, pe baza principiilor de respectare a proprietății, returnarea „proprietății diplomatice ruse confiscate ilegal de către administrația Obama”, cu referire la cele două case de recreere din apropiere de Washington și New York, despre care americanii au susținut că sunt legate de Ancheta de spionaj și le-au interis diplomaților ruși și terților revenirea la aceste facilități.