Impactul economic al încetării activității Lukoil în România. Statul poate acționa pentru a controla situația

Rafinăria Lukoil. Sursa foto: Facebook/Rafinaria Petrotel-Lukoil

Vânzarea rapidă a activelor deținute în România de gigantul petrolier rus Lukoil riscă să genereze un impact puternic în economia românească. Compania deține rafinăria Petrotel, a cărei producție asigură aproape 20% din consumul intern de carburanți, și o rețea de 320 de stații de alimentare. Închiderea lor ar putea duce la o creștere substanțială a prețurilor la pompă și crea dezechilibre mari în piață. Mihnea Cătuți, director executiv la Energy Policy Group, susține că riscul este real, dar statul are mijloacele prin care îl poate ține sub control.

Ministrul Energiei, Bogdan Ivan, a declarat recent că există trei companii interesate să achiziționeze activele Lukoil din România. Anunțul survine în contextul în care cresc temerile legate de impactul economic și social pe care l-ar putea avea închiderea rafinăriei Petrotel de la Ploiești, deținută de Lukoil, dar și a rețelei de 320 de stații de alimentare cu carburanți. În spațiul media au apărut deja estimări care vorbesc de o posibilă creștere a prețului la motorină cu până la 10%, pe fondul unei majorări deja vizibile, dar și de disponibilizări de mii de angajați.

„Este important de spus în acest context că, în prezent, rafinăria Petrotel Ploiești a Lukoil nu funcționează, pentru că este în lucrări de mentenanță – ar fi trebuit să pornească la finalul acestei luni. Pe de altă parte, Petrotel asigură aproximativ 20% din capacitatea de rafinare a României, deci nu este cea mai mare, cum este de exemplu cea de la Petrobrazi. Este a treia ca mărime, din cele patru rafinării din România. Este adevărat însă că 20% înseamnă destul de mult. Dar vorbim de o rafinărie unde se știe în spațiul public de mai mult timp că este nevoie de investiții serioase pentru a putea continua producția la standarde de eficiență ridicate, pe termen lung”, afirmă Mihnea Cătuți, director executiv la Energy Policy Group (EPG), think tank românesc în domeniul energiei.

Termenul scurt, punctul nevralgic

Specialistul consideră că un element important în această situație critică este termenul foarte scurt impus de Oficiul pentru Controlul Activelor Externe (OFAC) al Trezoreriei SUA. Termenul inițial a fost 21 noiembrie, dar Washingtonul a acordat o prelungire până pe 13 decembrie pentru vânzarea tuturor activelor pe care le deține Lukoil în afara Rusiei. „Vorbim de un termen extrem de scurt. De acum până pe 13 decembrie este prea puțin timp pentru ca cineva să poată să preia într-un mod organizat activele, așa cum se fac astfel de tranzacții de obicei. Ba chiar mai mult, din ce am văzut în presa internațională, și grupul care deține Lukoil ar vrea să vândă toate activele externe ale companiei la pachet. Ceea ce ar însemna că, oricum, o vânzare ar implica o tranzacție mai mare la nivel mondial a tuturor activelor Lukoil din afara Rusiei, nu doar a celor din România. De altfel, până în prezent, singura ofertă care a fost făcută a fost pentru tot business-ul global”, a precizat Cătuți.

Potrivit acestuia, un element foarte important care trebuie clarificat este dacă sancțiunile care intră în vigoare de pe 13 decembrie permit funcționarea rafinăriei Petrotel cu structura de ownership actuală. „Pentru că, mai degrabă, sancțiunile sunt un impediment în momentul de față”, subliniază directorul EPG.

Prețurile tind să crească

Mihnea Cătuți susține că majorările vizibile în evoluția prețului carburanților nu au, încă, un suport real.

„Vedem deja niște modificări ale prețului carburanților în România, deși, în mod real, nu s-a schimbat imediat ceva, pentru că rafinăria este în lucrări de mentenanță. De obicei când apar astfel de șocuri, pe partea de aprovizionare, prețurile tind să crească pe termen scurt. În mod normal, cred că ceilalți furnizori prezenți pe piața românească pot compensa această lipsă, dar este nevoie de timp pentru astfel de lucruri. Pe de altă parte, trebuie înțeles exact unde sunt punctele nevralgice. Am văzut, de exemplu, cazul Aeroportului din Chișinău, din Republica Moldova, unde furnizorul principal era Lukoil și unde urgența imediată a fost să nu fie întreruptă furnizarea de carburanți. Deci trebuie, mai degrabă, găsite acele zone unde aprovizionarea de la Lukoil este esențială pentru realizarea activității economice și văzut care sunt potențialii ceilalți furnizori care pot suplini această lipsă.”

Soluțiile alternative – importurile și stocurile de urgență

Una dintre soluțiile indicate de către specialist pentru atenuarea impactului în cazul în care rafinăria Lukoil nu își va relua activitatea este creșterea importurilor de carburanți. „Oricum, tot țițeiul care este rafinat la Petrotel este din import. Astfel, în loc să importăm țițeiul în formă brută, am importa mai mulți carburanți. Noi oricum suntem într-un deficit aici, importăm mai multă motorină decât producem”, afirmă Cătuți. Conform datelor INS, în primele șase luni ale anului, importurile de motorină depășiseră 930.000 de tone de motorină, iar mai mult de jumătate proveneau din Turcia.

Pe de altă parte, statul are la dispoziție și soluția apelării la stocurile de urgență. „Este important de precizat că nu ar trebui să existe o penurie de carburanți ca urmare a unui astfel de eveniment. Pentru că România, ca toate statele membre ale Uniunii Europene, are niște obligații de înmagazinare a unor stocuri strategice de produse petroliere. Stocuri care sunt echivalente cu consumul aproximativ pe 90 de zile. Deci nu ar trebui să existe un impact imediat, care să ducă la un risc real de aprovizionare. Iar dacă există un astfel de risc, aceste rezerve pot fi folosite. Așa cum s-a întâmplat în cazul acelei contaminări a unor importuri de țiței din luna iulie”, a explicat Cătuți.

În vară, Ministerul Energiei a aprobat scoaterea din stocurile de urgență a mii de tone de motorină și petrol ca urmare a unui incident de contaminare, care a afectat un transport de țiței destinat rafinăriei Petrobrazi a OMV Petrom.

Statul trebuie să fie atent la speculă

Încetarea activității Lukoil în România afectează în mod direct și rețeaua de 320 de stații de alimentare pe care compania o deține și o operează la nivel național.

„Referitor la situația celor peste 300 de stații Lukoil, eu cred că piața ar trebui să aibă capacitatea de absorbție a șocului. Dar, bineînțeles, cel mai important lucru este ca statul să aibă grijă ca acele fluctuații de preț care pot fi cauzate de instabilitate să fie cât mai tolerabile pentru consumatori, pentru cei care merg cu mașina. Pentru ca să nu avem încă o dată o inflație la prețul produselor de bază, care se bazează pe transport. Piața ar trebui să poată face acest lucru, dar și statul trebuie să fie atent să nu existe speculă prea mare în creșterea de prețuri în perioada următoare”, susține directorul EPG.

Vânzarea rețelei de stații Lukoil ar putea crea însă și un dezechilibru pe piață, favorizând ceilalți jucători, care, prin cumpărare, ar dobândi o poziție dominantă. Condiția achiziționării activelor „la pachet” limitează momentan riscul, dar interes pentru preluarea stațiilor există deja din partea mai multor companii străine care sunt active în România în acest sector. „Consiliul Concurenței ar trebui să își facă treaba în acest caz și să se asigure că nu se va întâmpla un astfel de lucru”, punctează Cătuți.

Care va fi situația Romgaz

Deși întreaga atenție este concentrată pe rafinăria și rețeaua de stații de alimentare cu carburanți, obligația vânzării activelor Lukoil pune într-o situație dificilă și Romgaz. Cele două companii sunt partenere în proiectul de explorare a resurselor de gaz din Marea Neagră, din perimetrul Trident.

Premierul Ilie Bolojan a declarat recent că guvernul a luat măsurile necesare pentru ca Romgaz să nu fie afectată de sancțiunile americane impuse companiei Lukoil, care deține cota majoritară, de aproximativ 88%, în proiectul Trident.

„Lukoil este acționar majoritar pe zăcământul de la Trident, din Marea Neagră. Aici vorbim însă de o investiție aflată la un alt nivel de maturitate față de ceea ce este la Neptun Deep, de exemplu. Adică la Trident mai este de muncă până să putem vedea ce va fi, comparativ cu ce se întâmplă în prezent în proiectul Romgaz cu OMV Petrom. Pe de altă parte, statul român are niște mecanisme de control asupra cui se vinde acea participație”, afirmă Cătuți.

Directorul executiv EPG a mai precizat că și în cazul Trident, ca și în cel al rafinăriei Petrotel și al rețelei de stații Lukoil, clarificarea situației cât mai rapid este esențială. „Cu cât avem o incertitudine mai mare, într-un sistem în care riscurile pieței sunt mari, cu atât prețurile pot să aibă o presiune de creștere. Este dificil de estimat cât de repede va fi reluată producția la rafinăria Lukoil. Pe de altă parte, evoluția pieței prețurilor ține de decizia fiecărui furnizor, care este bazată pe prețurile lui de producție, de import, transport și furnizare – vorbim de o piață lichidă și complexă. Deci cu cât se clarifică mai repede situația, cu atât va fi mai bine din acest punct de vedere”, conchide Mihnea Cătuți.