Ilegalista basarabeancă, membră a Rezistenței Franceze, decapitată de Gestapo

Comuniștii au avut câteva figuri feminine în ilegalitate.  Au fost promovate masiv în cultura de masă după 1944 până în 1989, când au fost șterse din mentalul colectiv. Cine își mai amintește astăzi de Olga Bancic?

Moartea sa în Franța și înainte ca să vină comuniștii la putere a făcut ca de numele ei să nu se lege acuzațiile care au planat la adresa altor activiste comuniste ajunse în cercurile puterii, cu state vechi în ilegalitate precum Ana Pauker, Ghizela Vass, Ana Grossman -Toma.

Olga Bancic  ilegalista comunistă din Basarabia

Olga Bancic s-a născut la 10 mai 1912, în Chișinău, într-o familie evreiască săracă. Astfel, ea s-a implicat în mișcarea muncitorească., atrasă de ideile socialiste. Este bătură și închisă la 12 ani pentru participarea la greva din fabrica de saltele unde lucra.  În 27 martie/ 9 aprilie 1918, Basarabia s-a unit cu România, însă Olga Bancic a continuat să facă parte din organizațiile muncitorești și din Partidul Comunist, scos în afara legii în 1924. Până în 1938, când a reușit să se refugieze în Franța, a fost aproape anual arestată la Chișinău.

Eroina Rezistenței Franceze decapitată de către Gestapo

S-a căsătorit cu jurnalistul și scriitorul comunist ilegalist Alexandru Jar (Solomon  A. Jacob la naștere, participant la Războiul Civil Spaniol ca voluntar internațional și membru al Rezistenței Franceze),  botezându-și unica fiică Dolores, după numele celebrei comuniste spaniole Dolores Ybarruri. Aici, Olga  s-a implicat în Rezistența Franceză, după 1940, când naziștii au ocupat Franța.

Gabbard: Au existat „eforturi coordonate” ale serviciilor din SUA contra lui Trump. Prima încercare de demitere, promovată de Atkinson pe baza vorbelor unui apropiat al lui Biden

Alexandru Nazare conduce o delegație oficială în SUA pentru întărirea relațiilor economice și atragerea investițiilor

A îndeplinit numeoase misiuni ale grupului ”Franc Tireurs-Partisans” căzând însă prizonieră, la 6 noiembrie 1943 și fiind executată prin decapitare de naziști la 10 mai 1944, la Stuutgart, după ce a îndurat torturi, nedezvăluind liderii mișcării și punctele de rezistență.

Cum a rămas în memoria franceză și românească

Alexandru Jar va deveni critic în anii 50 în raport cu linia partidului și va fi exclus. Va fi reprimit după „autocritică” dar nu va mai avea funcții publice. El a decedat în noiembrie 1988 și după moartea Olgăi Bancic, s-a recăsătorit și a mai avut un fiu.

Broșura de 10 pagini publicată de PMR în 1949 a purtat titlul „Căzute în luptă...: Olga Bancic, Haia Lifșiț, Terezia Ocsko, Suzana Pârvulescu, Elena Pavel, Donca Simo”. 

La adresa 19, rue au Maire, 3ème, Paris (75003), Ile-de-France, este o placă memorială dedicată martirilor Rezistenței Franceze unde apare și numele Olgăi Bancic. A avut străzi în România care ulterior au fost schimbate cu alte nume.  Strada Olga Bancic din București era între Strada Polonă și Strada Corneliu Botez. Din 1995, se numește Alexandru Philippide. Placa de marmură cu numele ei, pusă în anii comunismului  a fost scoasă.

O stradă din localitatea Berceni, jud. Ilfov s-a numit Olga Bancic. În orașul Popești-Leordeni din Ilfov, strada actuală Ionel Rus s-a numit anterior Olga Bancic.  Olga Bancic a fost numele date unor străzi din Rotbav-Brașov, Câmpulung-Argeș (la Câmpulung, acum strada se nunește Nicu Leonard). La Pitești, actuala Strada Dumbravei s-a numit Olga Bancic, Ecaterina Teodoroiu, Cazărmii.

În Oltenița, Strada Alexandru Ghica s-a numit Olga Bancic. Ulterior, i s-a spus Strada Pescarilor. La Iași, în cadrul UAIC, pe Bulevardul Carol, există un spațiu (magazie și săli de curs) numit Olga Bancic. În Onești (Gheorghe Gheorghiu Dej), în 1968, a existat strada Olga Bancic. Ulterior, a fost dezafectată total.